Dragii mei,
pentru mine orice sarbatoare e un prilej de a darui. Nu stiu de altul.. stiu doar de mine ca, snurul acela alb si rosu pe care mi-l pun de ani de zile copii mei in piept imi aduce lacrimi in ochi.

Aceasta bucurie v-o daruiesc si voua. Acest sentiment minunat care imi inunda fiinta in fiecare an de 1 si 8 martie. Nu cadoul, nu petrecerea, nu dorinta de a-mi petrece timpul ca o "femeie moderna" ma sensibilizeaza ci lumina din ochii copiilor mei cand imi daruiesc ceva cat de mic. O felicitare facuta cu mana lor, o floare, sau doar o imbratisare si un "mami de iubesc".

Acestea toate eu le pastrez cu sfintienie in inima mea. Le pastrez, pentru ca ele dezvolta copiilor sentinemtul de a darui. Le pastrez , pentru ca este un nou prilej oferit sotilor sa ne ofere dragostea si respectul lor. Le pastrez, pentru ca ele fac parte din viata mea si-mi aduc mereu lumina in ochi si zambet pe buze.

Acestea toate ma indeamna sa va urez ( cun intraziere drept pentru care va rog sa ma iertati) si voua dragele mele colege, prietene si de ce nu dragi colegi si prieteni de forum o imbratisare sincera din din inima. Fie ea si virtuala.

Iar postul ce vine sa va aduca Bucurie si Spor duhovnicesc!
Iertati-ma si Domnul sa va ierte pe toti!