În prealabil postat de NIMENEA
Povestea vietii mele.
Am 40 de ani, sunt casatorit, am un copil, si o gramada de probleme.
Traim impreuna cu mama mea de aprox 10luni, intr-un apartament cu 3 camere, spatios, deci nu asta e problema.
In urma unor 'inginerii financiare' din partea noastra, avand niste afaceri am ramas fara apartament, acesta luandu-l banca, motiv ptr care ne-am mutat cu mama.
Acum am inceput alta afacere, dar nici asta n-a fost cine stie ce .
Am avut nenumarate discutii cu mama pe aceasta tema, iar in final s-a ajuns a ne da afara din casa.
Eu unul consider ca am gresit in viata, dar pun aceste greseli si asupra comportamentului ei de-a lungul timpului, mai exact am fost un copil traumatizat.
De cand sunt mic mama mea m-a dat diavolului la aproape orice nemultumire a ei, am fost pedepsit sa stau la colt cand greseam, am fost batut cu furtunul de la masina de spalat, nu mergeam la joaca in vacanta decat cu program 2-3ore/zi in timp ce ceilalti copii erau afara,
si ceea ce este cel mai grav, mi-a spus mereu de mic copil fiind urmatoarele lucruri: n-ai sa faci nimic in viata firai al..., n-ai sa ai nici un ban firai al...
o sa se aleaga praful de tot, etc si numai astfel de afirmatii. E adevarat, a facut si sacrificii crescandu-ma singura, a luptat mult, mi-a oferit destul ptr mine, a rabdat si de foame sa am eu, dar asta nu cred ca justifica acele vorbe.
Mi-a mai adresat niste cuvinte pe care nu le voi uita pana la moarte: 'mai bine te nasteam mort' , 'mai bine te duceam la casa de copii'
Consider din tot ce am citit pana acum despre Dumnezeu, ca aceste lucruri spuse din partea unui parinte sunt ca niste blesteme.
Am mai citit ca parintii care concep un copil si nu sunt cununati in fata Domnului acel copil are numai probleme in viata(situatia parintilor mei n-o stiu, daca au fost sau nu religios casatoriti, ptr ca ei s-au despartit la scurt timp dupa ce m-am nascut eu).
Mi-a tot repetat aceste lucruri in viata mereu, si tind sa cred ca si de aici sunt problemele mele.
Inca o precizare, mama este un om cult, cu scoala, dar cu credinta e pe afara,(zic eu) desi zice ca e credincioasa
, totusi dracuie in fiecare zi aproape.
Am sa va mai spun o mica intamplare de-a mea din clasa a doua. scriam acasa o poveste, copiere dupa abcdar, si ptr ca am depasit putin liniutele caietului, si ptr ca literele nu erau asa frumos arcuite, mi-a rupt foaia, si iar si iar,
, mi-a apasat cu stiloul pe caiet pana a rupt foaia, mi-a tras vreo cateva palme, iar in final n-a mai avut cine sa scrie povestea caci eu eram terminat de plans, si a scris-o ea.
Acum am la dvs urmatoarea intrebare si rugaminte:
Ce am gresit eu copil fiind sa fiu astfel tratat(si mai sunt multe de spus dar nu e spatiu), si daca acele vorbe care mi le adreseaza permanent, sunt cazuza vietii mele distruse.
Nu vreau s-o denigrez, nu va cunosc nu ma cunoasteti, dar vreau sa aflu de la oamenii care cunosc si iubesc religia si pe Dumnezeu adevarata realitate, si felul cum vad aceasta intamplare si aceste lucruri.
Va multumesc si va rog sa ma scuzati ptr lungimea textului.
Astept cu nerabdare replicile Dvs , oricare ar fi ele.
Vreau sa va mai spun ca o iubesc pe mama mea, ptr ca e mama.
|