Dumnezeu sa ne lumineze.
In Pateric am citit cum ca un vanator mergand prin padure ajunge la un schit. N-o sa dau nume pentru ca inca Dumnezeu nu m-a inzestrat cu suficienta memorie. Ajungand acolo ii aude pe calugari razand intre ei. Binenteles ca vanatorul se sminteste si comenteaza de veselia lor ca ar fi nepotrivita. Atunci staretul ii spune: intinde arcul tau. Acesta il intinde . Mai tare, ii zice. Si tot asa pana la un moment dat zice vanatorul: dar se va rupe. Ei vezi, zice staretul, nu pot sa ii pun pe ucenici numai la munca, trebuie sa-i mai slabesc cate un moment.
Nu sunt cuvintele de acolo ca nu mi le amintesc exact, dar in esenta despre asta e vorba.
Ca idee cele de sus raspund la toate intrebarile puse. Circumstantial se poate binenteles mai mult de atat, depinde cat de induhovnicit esti, pentru ca e clar ca daca in mod regulat te rogi cel putin 2-3 ore pe zi, iar lectura ta peste zi este Dumnezeu, nu stiu cum te vei distra la un chef pe bune zis monstru.
Se pune intradevar intrebarea cat suntem noi de incordati in ale rugaciunii?
|