[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dar noi ce să facem atunci, unde să mergem pentru a afla Adevărul nerătăcit?

I.Cor.12:28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.


Aaa!!! De aici se desprind două lucruri pentru noi, foarte importante. Pe de o parte că e mai mare Episcopul, preotul, diaconul decât făcătorul de minuni şi vindecătorul, şi că numai vindecătorii din Biserică (preoţii prin Sfintele Taine, sfinţii prin rugăciune – şi nu concentrare, transmisii de energii şi alte drăcării - şi medicii ortodocşi trăitori) pot da vindecări de la Dumnezeu, care să aibă inclusă şi o vindecare reală adică sufletească.
Dar în legătură cu Adevărul de care cu sete vorbim şi voim să-L aflăm fără greşeală înţeleg că trebuie să alergăm mai întâi la episcopi ca urmaşi ai Apostolilor, la preoţi ca urmaşi ai proorocilor, la învăţătorii ortodocşi şi cărţile de învăţătură ortodoxă. Dar aceasta înseamnă că ei nu pot greşi? Sunt oare ei infailibili?

Ps.115:2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”

Păi, tocmai de la asta am pornit, ce să facem Doamne atunci? Să ne rugăm lui Dumnezeu să descopere adevărul la duhovnic şi dacă duhovnicul nostru ne spune ceva să-l ascultăm orbeşte, prin ei infailibil ne mântuim noi?

I.Cor.3:3. Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?
I.Cor.3:4. Căci, când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteţi oameni trupeşti?
I.Cor.3:5. Dar ce este Apollo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat Domnul fiecăruia.
I.Cor.3:6. Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
I.Cor.3:7. Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească.
I.Cor.3:8. Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa.
I.Cor.3:9. Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
I.Cor.3:10. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte;
I.Cor.3:11. Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos.


Adică nu duhovnicii ne mântuie ci Dumnezeu prin ei şi să nu ne facem din duhovnici dumnezei că o să cădem prin ei. Aşadar pot şi duhovnicii noştri greşi, şi să nu-i ascultăm atunci?

Gal.1:6. Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
Gal.1:7. Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
Gal.1:8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!
Gal.1:9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!
Gal.1:10. Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
Gal.1:11. Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om;
Gal.1:12. Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.


Am înţeles acum, îi laşi şi pe ei să greşească din dragoste pentru noi şi pentru ei pentru ca noi să nu ne pune nădejdea în om ci numai în Tine iar ei să fie smeriţi. Dar cum rămâne cu ce ai spus Tu în Sfânta Scriptură:

1 Reg.15:22. A răspuns Samuel: “Au doară arderile de tot şi jertfele sunt tot aşa de plăcute Domnului, ca şi ascultarea glasului Domnului? Ascultarea este mai bună decât jertfa şi supunerea mai bună decât grăsimea berbecilor.
1 Reg.15:23. Căci nesupunerea este un păcat la fel cu vrăjitoria şi împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli. Pentru că ai lepădat cuvântul Domnului, şi El te-a lepădat, ca să nu mai fii rege peste Israel


Spune-mi Doamne te rog, cum să nu ascultăm de duhovnic, toţi Sfinţii Părinţi ne spun să ascultăm, oare nu pierim? Iar Patericele ne arată cum prin ascultarea oarbă şi ilogică nu numai că se mântuiau oamenii dar deveneau şi făcători de minuni.

Matei 18:14 Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.
Matei 18:15 De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Matei 18:16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
Matei 18:18 Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.
Matei 18:19 Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
Matei 18:20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.


Acum am înţeles, să ascultăm de duhovnic în cele ce privesc viaţa noastră lăuntrică, conflictele cu oamenii, în cele limpezi prin canoane şi generale pe tot parcursul istoriei. Ascultare până la păcat ca nu cumva păcătuind din ascultare să ajungem şi noi şi duhovnicul în iad. Dar dacă conştiinţa ne spunem că ar putea greşi în privinţa adevărului în situaţii moderne, să spunem de exemplu al medicinii alternative, deoarece nu este o învoială între părerile duhovnicilor ( fiind lucruri recente încă nedezbătute de Sfintele Sinoade), şi nu avem unisonul duhovnicesc ca să fie inspiraţi de Duhul Sfânt şi să se producă minunea ca să fie 2 sau trei adunaţi în numele Adevărului adică al lui Hristos, ce să facem? Să cercetăm în învăţăturile Bisericii lucruri asemănătoare să tragem o concluzie şi pentru a vedea dacă nu greşim să i le ducem cu smerenie duhovnicului şi să-l întrebăm de concluzia noastră: nu care cumva am înţeles noi greşit?

Ef.3:10. Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri,
Ef.3:11. După sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru,

Da, dacă Biserica învaţă şi începătoriile şi stăpâniile, adică şi pe îngeri cu atât mai mult ne învaţă şi pe noi şi pe duhovnici. Dar oare şi duhovnicii renumiţi la care vine multă lume şi află mai toţi folos duhovnicesc, şi care sunt bine văzuţi de toată Biserica, pot greşi?

Gal.2:11. Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare.
Gal.2:12. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur.
Gal.2:13. Şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor.
Gal.2:14. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?
Gal.2:15. Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri.
Gal.2:16. Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.

Dar poate că Barnaba şi Chefa au greşit că erau apostoli mai mici dar cei mai mari apostoli poate că n-au greşit după ce a pogorât Duhul Sfânt peste ei.

Gal.2:7. Ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur,
Gal.2:8. Căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat şi prin mine la neamuri;
Gal.2:9. Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,
Gal.2:10. Numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac.


Auăleu! Păi Chefa este piatră în aramaică şi asta înseamnă că însuşi Sfântul Apostol Petru, care spun papiştii că e temelia infailibilităţii papei şi a Bisericii, nu a fost infailibil ci a greşit! Şi era numit unul din Stâlpii Bisericii! Vai de capul meu. Mă gândesc atunci că dacă până şi corifeii Apostolilor au greşit precis şi duhovnicii mari pot greşi şi atunci ce rost mai are să mergem la Biserică...? Că tot nu putem afla adevărul absolut. Mai bine stăm acasă şi îl căutăm noi.

Evr.10:25. Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea.
Evr.10:26. Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoștință despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă,
Evr.10:27. Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici.