Citat:
Īn prealabil postat de costel
"Pentru cel curat sufleteste, lumea din vis este lumea ideala, conducand spre arhetipurile ei, spre ratiunile ei si toate acestea, spre Dumnezeu. Visul celor ce lupta neincetat pentru progres duhovnicesc este un vis tot mai controlat, pe masura eforturilor de curatire sufleteasca, in care fantasticul si imaginarul sunt inlocuite de real si de idealul duhovnicesc. Cel desavarsit isi controleaza trairile din vis, visand lumea nu doar asa cum ar vrea el sa fie, la modul ideal; ci asa cum este ea, de fapt, in realitate, din punct de vedere duhovnicesc." Extras dintr-un articol Despre vise de pe site-ul crestinortodox.ro
|
Cred ca aici este toata esenta.
Se pare ca suntem mereu tentati sa vizam extremul si sa fugim de "nepatruns", numai fiindca nu-l intelegem si ne este teama sa nu gresim. In general noi vorbim de visul omului de rand si nu a celui care isi face din interpretari un mod de viata. Ca sa vorbim de mesaje directe cu ingeri luminosi, noi, care stam atat de slab la capitolul rugaciune desavarsita si smerenie, cred ca este un nonsens. Noua, visele premonitorii, daca ne apar, vin sub alta forma, si fiecare "stie" de unde vine visul si stie sa-l si interpreteze, fara sa faca prea mare valva. Vad ca de multe ori se sugereaza sa i se spuna duhovnicului neaparat. Iertati-ma, dar, in afara de cazul in care nu e vorba de un vis care se repeta de mai multe ori si are o insemnatate extrem de importanta pentru lume, duhovnicul iti da rapid verdictul daca tu te apuci sa-i insiri visele tale. Doar daca doresti sa-ti arati latura cea slaba, spunandu-i ca nu scapi in vis de pacatele si slabiciunile tale, la care de fapt ai renuntat, (in vis fumezi, desfranezi, etc) asta e altceva, iar el iti va zice sa staruiesti mai mult in rugaciune si smerenie. Pentru celelalte vise, cred ca numai tu, cel ce visezi, poti intelege si talmaci propriul vis, iar daca te tulbura, lasa-l in voia Domnului. Ce ti se poate intampla? Sa te imbolnavesti? "Faca-se voia Ta, Doamne!" Sa mori? "Doamne, eu spun sa-mi daruiesti viata, dar daca Tu cerzi ca nu mi-a mai ramas nimic bun de facut, fie mie precum voiesti Tu!"
Celelalte care "ne arata" cat de... vrednici suntem in fata lui Dumnezeu, cred ca sunt un taram extrm de periculos si nu trebuie sa le luam in seama. Oricum, potential suntem permanent in inselare si trebuie sa veghem. Atat timp cat pastram in minte faptele noastre trecute, chiar daca Dumnezeu ne-a iertat, asta nu inseamna ca ne pupa pe frunte pentru ce-am facut. Exista o limita a bunului simt pana la urma care sa ne ajute sa nu... sarim calu'!