Uite, Cristian, cum explica Parintele Arsenie Boca, acest pasaj din Sfanta Evanghelie.
FEMEIA CANANEACA
Parintele Arsenie Boca-Prislop 6.II.1949
‘’O femeie zdrobita de durerea ei:avea o fiica indracita.O minte zdrobita de un singur gand:al durerii sale..
Durerea nu e obiect sanatos de meditatie.De durere trebuie sa scapi, sa o depasesti, sa fii deasupra ei.Dar trebuie sa vie cineva sa te scoata din cercul tau chinuitor de ingust.Caci durerea ta te ia in vartejul ei si te inchide dinspre toata lumea si dinspre orice lume.
E, parca, o prelungire a iadului dupa tine.
Cu cat orizontul tau e mai ingust, sau mai ingustat de durerea ta, cu atat nelinistea ta e mai mare,- si poate sa fie mai mare ca o toata lume.
Asta era starea sufleteasca a Cananeencii...
Dar, iata, trece Iisus pe langa tragedia aceasta:toate tragediile tipa la Dumnezeu,ori rugandu-L, ori hulindu-L.Iisus se face ca nu aude.,,Nu i-a raspuns ei nici un cuvant”.Dar L-au rugat si ucenicii Lui s-o auda’’Caci striga in urma noastra’’
Iisus s-a facut ca nu-i asculta.Dar in nevazut, atragea sufletul deznadajduit la sine, si ,, ea venind, I s-a inchinat Lui, zicand:Doamne, ajuta-mi !’’
In afara, in cuvinte,Iisus de asemenea S-a facut ca n-o asculta.I-a spus si Iisus o ingustime, tot asa de stramta ca a ei.,,Nu sunt trimis fara numai, catre oile cele pierdute ale casei Lui Israel’’ si ca ,,Nu se cade a lua painea fiilor si a o da cainilor’’
Cu alte cuvinte, Iisus ii punea in fata pacatul ei, peste care o imbia sa treaca.
Si iata, femeia aceasta a iesit din ingustimea sa si nu s-a smintit ca-i asemanata cu cainii.
Atunci cand ochiul ei a vazut mai mult, cand s-a mutat din ingustimea durerii sale in bunatatea fara margini a lui Dumnezeu:s-a izbavit in clipa aceea.
Asa a condus Dumnezeu minunea aceasta, ca a tamaduit mama si prin tamaduirea ei, s-a insanatosit si fiica ei de acasa.
Si S-a mirat Iisus zicandu-i:’’O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti!’’-Si adauga Evanghelia :’’Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela’’
Cu un cuvant au iesit toti din cercurile lor inguste, la orizontul cel mai larg,care este linistea dumnezeiasca, si care tamaduieste orice boala si linisteste orice vifor din suflet.
Dumnezeu S-a biruit de rugaciunea omului-si inca a unei femei necredincioade-si i-a adus firea in linistea Sa, mai presus de sminteala si durere.
Sa ne fie Iisus si noua, asemenea!’’
|