Citat:
În prealabil postat de Rodica50
\"Frica de Dumnezeu vestita de Scriptura, este frica de a nu-L pierde, este dorinta de a ramane in El si nu de a ne ascunde de El.\"Se spune ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii.Si tot in sporurile duhovnicesti am gasit aceasta idee frumoasa- poti sa nu gresesti de rusine, sau de frica ori din dragoste- asa cum o fac Sfintii si caracterele luminate.Dumnezeu este Iubire si ne vrea langa El, iar din frica de Dumnezeu se naste dragostea de Dumnezeu.Cum se manifesta dorul de Dumnezeu in sufletul nostru?
|
Frica de Dumnezeu este frica de a nu-L pierde. Iar pentru pastrarea harului trebuie smerenie, pocainta continua, vietuire dupa voia Lui. Tot prin harul Lui ni se descopera iubirea Lui ce ne-o poarta noua, blandetea Lui, mila Lui cea nemarginita. Cand harul Lui este intr-u noi, toate incercarile ne par mai usore.
‘Tu zici: viata mea e plina de suferinta. Dar eu iti voi spune, sau mai degraba Domnul insusi iti va spune: Smereste-te, si vei vedea ca, spre uimirea ta, incercarile tale se vor preface in odihna si te vei intreba: De ce ma chinuiam si ma intristam atat altadata? Acum insa, esti fericit pentru ca te-ai smerit si harul a venit. Acum, chiar ai in suflet pacea despre care a zis Domnul: Pacea Mea o dau voua’
Si cand simtitm iubirea ce El ne-o poarta, incepem si noi a ne dori sa nu-L mai suparam, incepem a-L iubi.
Cum simt eu aceasta frica de a nu-L pierde?...Mi-e groaza. Acesta e cuvantul, caci am cunoscut si cum e viata traita fara El si pe cea in care am simtit mangaierea Lui. Mai demult poate, nu as fi stiut ce pierd. Acum insa nu as mai vrea sa-L pierd pentru nimic…Iar cand se intampla sa simt parasirea, pentru pacatele mele, sufletul meu este trist dinou si neajutorat.