mama: muncitoare in confectii, cu 4 clase, venita la oras ca sa se marite cu taica-meu, mare smecher la securitate. s-au cununat religios noaptea, ca sa nu se afle la partid. nu stiu de ce l-a urmat, dar s-au inteles bine, au avut 2 copii si au avut o viata frumoasa impreuna. nu stiu, dar de la maica-mea mi-a ramas dorul de a fi familista:sa fie o trasatura genetica, sa fie din educatie? am invatat psihologie in scoala, atitudinile, convingerile de viata nu sunt ereditare, dar mama n-a urmarit programatic sa-mi imprime aceasta atitudine fata de viata de familie, simt c-o am in mine,la fel ca pe orice alta trebuinta din piramida lui Maslow.
dorinta de a fi casatorita si de a avea copii m-a urmarit in adolescenta, dar neconstientizata, numai ca un gol in suflet care s-a umplut atunci cand am dus-o la indeplinire.
mama: a trait pentru noi, familia ei, a muncit, ne-a alinat durerile,ne-a dat tot ce ne trebuia: mancare buna, haine curate, un camin curat si linistit,si mai presus de toate ne-a iubit. mama mi-a dat atata iubire incat mi-a ajuns pentru multi ani dupa moartea ei prea grabita(eu aveam 19 ani si ea 57). sufeream dimineata cand ma trezea (sa merg la scoala, apoi la munca), vocea aspra a tatalui meu care nu stia sa-mi sopteasca duios numele la ureche, asa cum facea EA.sufeream ca nu ma mai mangaie si nu ma mai pupa nimeni cum o facea EA. dar amintirea mi-a ramas sa ma linisteasca in perioada de dupa disparitia ei. o visam sau doream sa ma culc si s-o visez, sa ma intalnesc cu ea dincolo de barierele timpului, spatiului si ale realului. cand aveam dezamagiri,tristeti, o cautam in minte, in suflet si dragostea ei imi trimitea din memorie o reflexie care ma bucura. si acum o mai caut, chiar daca a slabit forta amintirii.
acum am si eu, ca si mama, 2copii. i-ngrijesc si le ofer tot ce pot dar cel mai mare lucru pe care cred eu ca pot sa-l fac pentru ei e sa-i iubesc si sa le arat asta. nu cred in afectiunea materna ascunsa, de tip,,sa-ti pupi copiii cand dorm", ca si cum manifestarea afectiunii ar fi o demonstratie a slabiciunii. eu ma gandesc asa: daca oi muri mai devreme de a-i creste mari si de a-i pune la casa lor macar sa stie ca au fost iubiti, ca tare seci la inima si aspri in comportament mai sunt oamenii care n-au avut parte de dragoste in copilarie. (intr-un film american ieftior de altfel era o replica referitoare la o psihopata criminala:,,pe ea n-a alintat-o mama ei")
mama: frumoasa, harnica,gospodina, indemanatica si priceputa la cusut, tesut, impletit, crosetat.mi-a crosetat o fata de masa mare,cu model complicat, frumoasa, chiar in perioada durerilor cauzate de cancer. s-a straduit s-o termine inainte de-a muri.areusit. apoi a spalat-o, a calcat-o si a pus-o alaturi de alte mileuri si fete de masa terminate intr-o valiza de carton, maro.
cand am implinit 19 ani a plans langa mine si mi-a spus ca-i pare rau ca ma lasa asa devreme singura.
am suparat-o si am fost ingrata cu ea. mi-aduc aminte ca tot in perioada suferintei ei am tipat la ea, pe cand primeam vizita unei prietene si ea, mama,ne aducea o cafea. ce rau imi pare ca nu am ascultat porunca ,,cinsteste pe tatal si pe mama ta 'in clipa aceea! nu pot sa-ntorc timpul inapoi si sa corectez gestul acela si ma doare ca acum e prea tarziu sa-i spun ca stiu ca am gresit si-mi pare rau.
cine mai are parinti sa-i pretuiasca si sa nu uite sa le arate respectul inainte de a-i pierde. invatati din povestea unei pacatoase.noapte buna sau o zi frumoasa si plina de realizari, frati crestini.
|