Citat:
În prealabil postat de Gabita_30
Asa este: uneori nu imi vad barna din ochiul meu. Sunt ingrozitoare! 
Sunt tare suparata. Tatal meu, astazi a fost gasit si adus de o vecina acasa. Era cazut pe scari. Nu stiu ce sa mai fac. Stiti cumva o clinica de dezalcoolizare? Sau si mai bine, o manastire unde l-ar putea primi pe o perioada mai lunga de timp?
Eu nu il pot ajuta, sunt si eu la randul meu o pacatoasa la fel de mare...nu stiu cum sa-l ajut, nu stiu cum sa ne ajut...doar El poate schimba ceva... |
Gabita, eu cred ca in primul rand trebuie sa-ti faci tu o lista foarte clara cu lucrurile care te supara sau te deranjeaza sau te ranesc (poate ar fi bine sa iti scrii pe o hartie ca lista, tot ce te supara, cat mai clar si mai cuprinzator, in primul rand ca sa te lamuresti tu pe tine insuti ce anume te supara) si apoi sa reflectezi foarte adanc la fiecare. Dupa ce lista e cat mai clara si mai cuprinzatoare, sa mergi cu lista aia scrisa foarte clar, pe puncte, la duhovnicul tau si sa discuti cu el punct cu punct.
De ce ar fi bine sa-ti faci o asemenea lista? In primul rand pentru a te cunoaste pe tine, reactiile tale, de la ce vin si din ce cauza. Pentru ca nu poti rezolva nici macar emotiile tale fara sa-ti fie foarte clar ce anume te supara si de ce.
De ex (nu mie sa-mi raspunzi ci tie insuti): esti suparata pt ca tatal tau a fost adus acasa de o vecina si astfel ai senzatia ca va face familia de ras in fata vecinilor (?) daca da, asta e de fapt mandrie, este o falsa rusine (rusine ar trebui sa ne fie numai de pacatele si de actiunile noastre rele, de propriile decizii rele, nu de actiunile si deciziile altuia), pt ca tu NU esti responsabila de actiunile tatalui tau - este adult cu liber arbitru si el ia ce decizie vrea. Pina si Dumnezeu respecta deciziile lui. Cine te crezi tu (omule) sa il tratezi ca pe un copil pe care-l duci cu de-a sila undeva sa-l tina altii ca sa nu mai bea, daca el vrea sa bea si daca pina si Dumnezeu ii respecta liberul arbitru?
Nu este nici un ajutor sa "ajuti" un om impotriva vointei lui, e terorism, tiranie.
Ajutor este atunci cand ajuti un om care isi doreste sa fie ajutat, isi doreste ajutorul tau.
Nimeni de pe lumea asta nu-l poate ajuta pe tatal tau sa se lase de bautura daca el nu vrea. Sa presupunem ca gasesti o clinica de dezalcoolizare unde o sa-l tina o perioada intr-un mediu in care nu are bautura la indemana si o perioada o sa-i dea niste medicamente ca sa nu mai sufere cand trece prin perioada de sevraj fizic. Dar dupa aceea ce va face? Iese de acolo si daca vrea sa bea, va bea iar. Si nu va folosi la nimic.
Ca daca nu ar fi vrut sa bea, nu s-ar fi dus sa bea. Sau ar fi cautat el insusi o clinica de dezalcoolizare, sau s-ar fi dus singur la vreo manastire si ar fi stat acolo in rugaciune si fara bautura la indemana.
Apoi ar fi bine sa iti faci o asemenea lista, de lucruri care te supara, pentru ca sa iti rezolvi tu intai supararile tale.
Pt ca pe tatal tau nu poti sa-l ajuti decat rugandu-te pt el (ca sa va ajute Dumnezeu), iar de vrei sa il convingi tu sa ia decizia de a nu mai bea, sa stii ca nu poti sa-l convingi decat vorbindu-i FARA patima si fara unda de suparare fata de el sau fata de situatie. Pt ca orice patima de-a ta va starni il el patima lui. Daca tu simti manie sau esti ranita/ ai mandria ranita (patimile tale), atunci patimile tale vor starni in el patima lui, a bautului, si va fi mai rau. Pt ca nici o patima nu poate duce la potolirea altei patimi.
Deci intai trebuie sa te vindeci pe tine, supararile tale, reactiile tale fata de situatie.
Stii, daca te injura cineva, omul injurat poate sa se simta ranit, furios, sau sa nu fie deranjat in nici un fel. Omul aflat in stare de rugaciune nici nu baga de seama cand altul il injura. Aia care se simt raniti sau furiosi sufera in plus, isi adauga suferinta. Adauga suferinta propriilor lor pacate (pacatul maniei sau al mandriei). La fel si cu tine. Tatal tau bea si face ceva, dar reactiile tale fata de situatie pot fi diferite, in functie de cum te raportezi tu la situatie si la Dumnezeu.