[MariS_]

Da, eu sunt de acord cu tot ce spuneti, de aceea am si spus ca nu mai dau sfaturi ci doar am spus cum as fi incercat eu sa rezolv situatia. Dar nu spun ca metoda e buna in orice situatie. S-ar putea sa nu mearga exact din motivele pe care le-ati mentionat. Insa am simtit durerea enorma in cuvintele Gabitei si dorinta ei imensa de a-si ajuta parintii. Mie mi s-a parut ca ea cerea ajutor pentru parinti mai mult decat pentru ea. Sigur ca a ne schimba pe noi insine este cea dintai cerinta intr-o astfel de situatie, dar am considerat ca aici ati punctat dvs foarte bine si nu mai aveam ce adauga. Eu am adaugat doar o sugestie, cea cu oglinda, dar care binenteles, trebuie chibzuita de Gabita daca ar avea efect sau nu in cazul parintilor ei, si, intr-adevar, trebuie gandit daca nu cumva ar avea efectul invers, asa cum ati specificat si dvs. Necunoscand concret pe parintii Gabitei nu-mi pot da seama daca schema e aplicabila sau nu. Dar indiferent daca e aplicabila sau nu, e adevarat ca fara acordul lor, fara dorinta si vointa lor nu exista posibilitatea de schimbare. Dvs ati dat un sfat care e totdeauna aplicabil, cel de a ne schimba intai pe noi si abia dupa aceea pe altii. Dar oare cati il aplicam? Si cu ce rezultat? De-aia o inteleg si pe Gabita ca in situatia ei e cu atat mai dificil sa-l puna in practica, dar o rog si eu sa incerce.
Dumnezeu s-o ajute si sa-i ajute si parintii.
Har, smerenie si jertfa de sine.