Va multumesc, oameni buni, pentru raspunsurile voastre! Datorita voua, ma simt acceptat si binevenit in comunitatea crestina in ciuda dificultatii pe care v-am impartasit-o. Nerabdarea si oarecum deruta mea sunt acum mai potolite, parca s-a imblinzit ceva aspru in mine si as dori sa verific daca am inteles bine mesajul vostru (culeg de la fiecare):
1. mai intai desprind luarea aminte la ASCULTARE; parintele duhovnic este cel in care imi pun nadejdea, nu ma abat dupa cum imi vine, nu cedez impulsului de a lua niste decizii arbitrare asa cum mi se pare mie, dupa bunul plac sau dupa propriile socoteli;
2. cadrul firesc (ca un cuibar germinativ) e rugaciunea, postul si spovedania; in afara lui nici nu are rost sa pun problema Sfintei Impartasanii, m-as afla in afara vietii crestine propriu-zise;
3. Domnul vegheaza si conduce tainic drumul meu, fiind deci suficient ca eu sa imi vad de partea mea (ascultare, marturisire, post si rugaciune) iar restul va veni atunci cand Domnul va binevoi.
Eu asa inteleg mesajul vostru, printre randuri, si cu speranta ca am priceput exact ce ati vrut sa imi transmiteti, marturisesc ca socotesc gandurile voastre cu adevarat fratesti, intelepte si de mare folos. Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru ca v-ati gasit timp sa imi raspundeti si pentru ca ati facut-o in acest fel! Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Va multumesc din tot sufletul!