[Adriana3]

În prealabil postat de Scotsman

Eu am o alta teorie :) Totul a inceput in Eden.Dupa ce Domnul a sadit Gradina ,,Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului".Ulterior Domnul i-a spus lui Adam sa nu mamince din acest pom,consecinta fiind ca va muri.Sarpele i-a spus Evei ,,Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Se pot remarca cateva aspecte.Nu exista un pom al binelui si un pom al raului.Era un singur pom,unde binele si raul coexistau,erau amestecate.Pomul lumii,pentru ca lumea in care traim este una a binelui si a raului,exista ambele,poate in proportii diferite dar exista.Este lumea culorii gri.Adam traia in lumea inocentei,a binelui,a culorii alb.Cred ca Cel de Sus a vrut sa-l fereasca de acesta maturizare dureroasa,prin care trecem toti,atunci cand intelegem ca exista si bine si rau,amestecate,si nu doar binele din povesti pe care il stim cand suntem copii.Cand plecam de langa parinti si intram in lume ochii ni-se deschid si intelegem acel mod dureros de coabitare a raului si a binelui,de care ei incearca sa ne fereasca atat de mult cand suntem la varsta inocentei.Ne maturizam,
incepem sa facem compromisuri,vedem linia de separatie tot mai difuz.Cautam si gasim suficiente scuze si explicatii.Varsta inocentei,odata pierduta,nu se mai intoarce.

Istoria umana probeaza acest aliaj de bine si rau,care coexista,se impletesc intr-o permamenta lupta.Mantuitorul a vrut sa ne reaminteasca atat de puritatea initiala cand si de lungul drum al intoarcerii acasa, ce trebuie sa facem ca sa pornim la drum.Insa lumea,de o istorie intreaga,arata ca nu este inca pregatita si ca prefera coabitarea binelui si raului.Au existat si exista si oameni care au urmat indemnurile dar majoritatea nu au reusit.Este dureros dar incapacitatea noastra este evidenta.De aici apar aceste imagini in care binele si raul se impletesc,in care un domnitor poate pacatos,poate lesne varsator de sange, este si erou national si aparator al Credintei,unde razboialele asigura continuitatea unui neam.Mijloace ale raului in slujba binelui ar spune moralistii.Asta este viata ar spune pragmaticii.Biblia spune:

,,O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!"(Romani 11:33)

Probabil ca pana la final lumea va continua sa se scalde in acest amestec de bine si rau.Apoi Dumnezeu va desparti apele.Nu stiu de ce Cel de Sus a creat acel pom.Poate pentru ca exista si bine si rau si de multe ori impreuna.Poate ca asa este si viata noastra imperfecta pe aceta lume,un amestec.

Asta este ce cred eu.Doar o teorie :)

Uitati aici niste dezbateri despre pomul cunostintei binelui si raului:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12200

:)

Este clar ca raul coexista cu binele in lumea aceasta, dar noi suntem chemati sa fim desavarsiti ca Tatal din Cer, aceasta ne este tinta, si daca Iisus ne-a cerut sa ajungem atat de desavarsiti, inseamna ca se poate cu conditia sa avem credinta "macar" cat un graunte de mustar. Pentru aceasta credinta va adauga El restul. Daca din start plecam cu ideea ca nu se poate, pai nu o sa se poata niciodata. Si desavarsirea inseamna iubirea... chiar si de dusman.

Eu nu stiu unde au ajuns cei care au luptat cu arma in mana ucigand oameni, poate ca Domnul a fost milostiv cu ei asa cum a fost cu talharul de pe cruce, si cu toti ceilalti dealtfel, caci fara ajutorul Lui, faptele noastre tot mici raman, oricate am face. Ziceam doar ca tinta trebuie sa ne fie mereu iubirea asa cum o cere Domnul, sa avem undeva in minte ideea desavarsirii la care suntem chemati si sa facem cat mai mult putem in directia asta, constienti fiind ca niciodata nu este destul, si in acelasi timp, mereu este suficient daca am dat tot ce am putut mai bun, dupa puterile noastre. :)