in legatura cu influenta parintilor asupra devenirii mele voi scrie in seara asta.
sunt multumita ca s-au interesat de activitatea mea scolara si ca m-au dat la un liceu bun,cu posibilitate de angajare la finalizare. sunt alti parinti care nici nu s-au implicat in alegerea scolii de urmat de catre copiii lor. cu mine tata a mers la liceu si la inscriere, si la testele de aptitudini, si la examene. si la toate sedintele cu parintii era mereu prezent tot el, tata. mi-amintesc amuzata cum si la liceu, ca sa-mi arate gradul lui de implicare, ma intreba daca mai ridic mana la ore ca sa raspund sau stau in banca si astept sa treaca ora.
de la tata in special am invatat sa muncesc cu tenacitate cand e vorba de rezolvat o problema urgenta sau foarte importanta. dar si sa muncesc in salturi, pompieristic.
de la mama am luat felul de a ma dedica familiei, de a ma stradui sa-i vad pe toti multumiti. in copilarie si adolescenta contestam modelul matern, mi se parea o prostie sa te casatoresti, sa speli copiii,,la fund", si ciorapii murdari ai sotului, dar cum s-a facut ca peste ani tocmai stilul de viata contestat a devenit ratiunea mea de a fi?uneori, cand stau ,,la cratita" sau pregatesc casa pentru sarbatori, in capot si cu batic pe cap, mi se pare ca sunt mama.
un lucru mai spun , un regret:taica-meu era ateu(si e si azi), educat de comunisti, iar mama nu a prins de la bunica-o femeie foarte credincioasa-educatia religioasa crestina. si nu mi-a imprimat-o si mie. mergea rar la biserica, si rar merg si eu, si nu m-a invatat traditia ortodoxa referitoare la contactul cu biserica si preotii. ce trebuie sa faci, cand, cum si de ce. mie mi s-au parut stupide multe din obiceiurile ortodoxe, retrograde, a trebuit sa treaca mult timp si sa citesc multe ca sa valorizez lucrurile astea si sa-mi doresc sa ma conformez traditiei. numai ca nu stiu multe lucruri si mi se pare ridicol sa le fac: de exemplu sa duc de pomana la biserica, sa iau cu mine platouri cu tot felul de mancare si apoi sa o impart. am indeplinit eu anumite ritualuri obligatorii, dar numai sfatuita de rude si cu un sentiment de jena.
sanatate, frati crestini, si rugati- va sa ajungem cu totii cat mai des la sfanta biserica.
|