As vrea si eu ca dentistul meu sa-mi rezolve cariile cu dragostea pornita din suflet, dar e nevoit sa foloseasca burghiul. Sau cand ma duc cu peritonita, sa mi se spuna doua vorbe de dragoste si sa-mi treaca. E nevoie insa de operatie, care e insotita de durere si suspinuri.
La fel si Dumnezeu; El ne iubeste, dar "buboaiele" pe care singuri ni le facem prin acceptarea pacatului trebuiesc scoase cu bisturiul credintei si asta doare; dar cui i le datoram? Doar noua. Apoi curatati si innoiti, vom putea simti din plin dragostea lui Dumnezeu. Ea exista incontinuu, dar "ochelarii nostri murdari" nu ne permit sa o simtim.