[vsovivi]

Ieri seară a fost ceva fantastic la moţiune, s-a arătat adevăratul chip al demagogiei naţionaliste extremiste, adică s-a cerut, de câtre unii, ca instituţiile statului sau persoanele cu funcţii similare celor ce au avut pretenţii, să dea o replică înţeleaptă şi raţională, celor ce au îndrăznit să afirme, pentru a mia oară că cică ei au fost abuzaţi de către poporul român creştin şi iată că vor reconstituire Ungariei.

Demersul de o mare demnitate naţională s-a finalizat prin a pretinde USL că este iniţiativa numai a lor şi să se dezbată deci şi să se consemneze ca fiind a lor deci sub umbrela şi înscrisurile USL, ca să se ştie în popor că ei au avut şi au iniţiativa, asta după ce au cerut parlamentului şi tuturor forurilor naţionale, tuturor instituţiilor ca să reacţioneze, ironizându-i pentru că nu au sărit la război. Deci iată după ce au dăruit căciula naţională spre a fi purtată cu demnitate, iată-i cum au sfârşit furându-şi singuri căciula. Şi pentru ce? Pentru un ghişeft electoral. Şi au aruncat iniţiativa aşa ca pe o ispită spre a ne amesteca noi în lupta dintre fasciştii nazişit hortişti şi naziştii legionari nazificaţi şi bolşevizaţi, adică socialiştii se luptă între ei şi atrag în bătălie pe regele Carol al II-lea şi el cică nu e bărbat şi nu e demn dacă nu intră musai de partea unora dintre ei.

Păi nu le-a răspuns regele că nu vrea să intre în acest război?.. oricât ar striga unii că ne pierdem ţara sau că nu avem coloană vertebrală sau că regele e dictator căci nu e războiul nostru... Şi nu are rost de dat nici un răspuns căci se vede că e o ispită de pus-laşi la dospit ca să crească ei în sine înainte de a fi băgaţi la cuptor.

Şi tuturor demagogilor şi populiştilor le răspund raţional prin citatul domnului Ion Raţiu de pe monumentul memorandiştilor din Cluj-N:

Procesul memorandiştilor (1894-1994), cu un citat din Ioan Raţiu (“Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă!”, Cluj, 23 mai 1894).

Iar celor ce au pretenţii la autonomie teritorială şi sunt necăjiţi în deşert pentru că ţara lor nu mai e ce a fost odată ca nicioadată îi întreb aşa:

1. Oare Menumorout nu era rege creştin ortodox peste ţinuturile astea atunci când au venit unii ''creştini'' ca să ne creştineze cică ei pe noi?

2. Oare nu imperiul austro-ungar a vrut să desfinţeze România ca stat în primul război mondial după o milenară robie pe care au administrat-o românilor din Transilvania şi după ce România abea îşi câştigase independenţa în 1877?

3. Oare nu s-au unit secuii şi saşii şi şvabii şi basarabenii şi lipovenii benevol în 1918 la Alba Iulia formând România Mare?

4. Oare mai au dreptul la pretenţiile de a se despărţi din nou de Ţara Mumă de după Marea Unire, când în al doilea război mondial au luat cu japca Ardealul de nord în cârdăşie cu bolşevicii care au luat Basarabia şi Bucovina şi mai ales după ce regele Mihai a biruit apoi şi a eliberat atât Ardealul de nord cât şi Ungaria de imperialiştii nazişti şi fascişti şi bolşevici care nici până azi nu vor să recunoască şi să-şi respecte cuvântul dat regelui?

5. Iar Avram Iancu a fost un apărător al credinţei şi al adevăratei revoluţii bazate pe Adevăr şi Frăţietate şi nu a luat apărarea unor idei revolute iluministe care vroiau să instaureze în lume socialismul iluminist şi mincinos şi răzbunător căci afară de revoluţia lui Tudor Vladimirescu nu a existat o altă revoluţie reală şi dreaptă pe aceste meleaguri binecuvântate.

Deci răspunsul către orice doritori minteresaţi de fals revizionism ce se bazează pe minciună, oricine ar fi ei, le răspund aşa:

Vă rog să rememorandizaţi Iistoria Cea Adevărată a omului creat şi făcut de Dumnezeu pe pământ ca să ajungeţi şi voi la concluziuniunea că: Nu va exista alt popor pe lume afară de poporul care respectă şi rabdă până la sfârşit toate pretenţiile mincinoase şi false ale tuturor demagogilor şi populiştilor răspunzându-le nu cu ură sau cu semeţie ci cu pâine şi cu sare şi cu mult vin, din milostivirea Domnului pentru ei, pentru toţi, pentru toate victimele despărţirii de Dumnezeu şi de frăţietate şi de buna şi dreapta vecinătate... căci tuturor le este foame şi sete, oricât ar fi ei de rătăciţi şi pierduţi în spaţiu şi timp.