Citat:
|
În prealabil postat de Grigorie
Una din ratiunile de a fi ale romano-catolicismului este aceea de a lupta permanent pentru a-i ingloba pe ceilalti crestini. Cu tot limbajul irenic, scopul papalitatii este acelasi: supunerea tuturor crestinilor. A cocheta prea mult cu cineva care-ti doreste anihilarea mi se pare neintelept, inseamna sa-ti asumi riscuri inutile si sa produci confuzie printre ortodocsi si printre cei care cauta cu speranta la ortodoxie. Vizitele papale in Romania, in Ucraina, in Grecia, la Constantinopol, nu mi se par niste evenimente neinsemnate. Sunt doar etape din planul papal (si, as zice, nu numai papal; cei care promoveaza noua ordine mondiala au decis sa mearga pe mana Romei, asa se justifica influenta politica importanta a Vaticanului in lumea contemporana) de extindere a imperiului catolic.
Stiu ca exista teoretic posibilitatea ca episcopul Romei sa redevina doar un primus inter pares intre episcopi, insa in practica este ceva destul de improbabil, ar insemna ca romano-catolicii sa-si recunoasca greselile din ultimul mileniu. Pentru ca nici nu se poate vorbi de o intaietate onorifica a Romei pana cand ea nu se intoarce la ortodoxie. A discuta separat aceste doua subiecte (ordinea onorifica in Biserica si ortodoxia credintei) este gresit si in detrimentul ortodoxiei.
As merge chiar mai departe: cine a parasit pentru o mie de ani ortodoxia nu mai poate emite pretentia de a se respecta canoanele privind ordinea onorifica din Biserica, date pe vremea cand Roma era ortodoxa.
Ma numar printre cei care cred in taria duhovniceasca a ortodoxiei. O relatie ceva mai rece (nu zic sa fie dusmanoasa, ca nu e crestineste) cu catolicii poate fi mai buna pentru noi. Ortodoxia se mondializeaza, destui crestini nemultumiti de confesiunile occidentale se convertesc. Catolicismul se afla in criza la el acasa si se gasesc unii ortodocsi sa-i acorde credit si sa-i intareasca prestigiul. Acelasi lucru s-a intamplat in 1438-14399: alegand sa mearga la discutii cu papa la Ferara, in loc sa se duca la conciliarii de la Basel (care doreau sa restranga puterea papei in catolicism, ceea ce ar fi dus, poate, la o intoarcere treptata la ortodoxie), delegatia ortodoxa a intarit papalitatea. Oare ce se doreste acum, repetarea aceleiasi greseli?
O fi buna si unirea, daca se face in spirit ortodox, dar mai sigura este convertirea la ortodoxie. Nu implica compromisuri, iar pentru occidentali ar fi o intoarcere la radacini.
|
"Planul papal", "noua ordine mondiala"....sunt termeni alaturati tendentios.
Teoriile gen "marea conspiratie", romanii vesnic "victime" care trebuie sa lupte cu oameni si timpuri, mi se par supraevaluate, daca nu chiar puerile. Scuze pentru cei care cauta scuze pentru un eventual esec.
Cum am mai spus, "scenarii" sunt multe, fapte concrete putine.
Iar genul asta de "istorie postfaptica" pe care il propui nu aduce nimic in plus. Nu existe "Daca...", este doar ce este.