Ioan Ianolide, in
Intoarcerea la Hristos, marturiseste despre reeducarea de la Pitesti:
"Bataia cea mai obisnuita era cu pumnii si cu ciomagul. Batausii ajunsesera mari maestrii in lovituri date la cele mai vulnerabile parti ale organismului. Sangele care curgea ii intarata si mai mult. Au fost rupte coaste, oase, coloana vertebrala. Au fost capete sparte, timpane distruse, ochi scosi.
Pe un tanar l-au rastignit cu sfori de doua cuie din perete si a fost batut in ficat pana ce a murit. Cu scarba
Turcanu l-a coborat de pe perete si l-a tarat afara, unde autoritatile si doctorul i-au incheiat proces verbal de deces pentru atac de cord. Altuia i s-a dat sa bea apa sarata si a murit in chinuri groaznice. Multora li s-au scos unghiile. De mai multe ori s-a folosit picatura chinezeasca.
Bataia se aplica cu rupta sau sistematic. Multi au fost pusi pe ciomag si batuti ori invartiti pana isi pierdeau cunostinta. Cu cat victima era o figura mai reprezentativa, cu atat intensitatea torturii era mai cumplita.
Alt procedeu era
stiva. Se facea stiva de oameni, cum se fac stivele de lemne in paduri, apoi ciomagasii se urcau sus si dansau si loveau, incat victimele urlau de durere. Dar nu era voie sa strigi. Cei ce strigau erau pedepsiti in plus si li se astupau gurile cu zdrentele murdare cu care se spalau wc-urile.
Cineva a observat ca in zilele de sarbatoare ori in zilele de post (vineri mai ales) reeducatii erau si mai indraciti. De fapt, nu exista nici un moment de destindere. Daca nu erai sub tortura, atunci erai spectator la tortura altora".