Ce incerc eu sa spun: in societatea romaneasca intalnim o apatie inadmisibila si o indiferenta pentru care toti vom da socoteala in fata lui Dumnezeu, de la mic la mare. Sa nu cumva sa ne culcam pe urechea careia Diavolul ii sopteste: " - Dormi, dulce, puiul meu, vezi-ti de treaba, stai smerit la locul tau, ai copii, familie, nu te baga unde nu-ti fierbe oala.". Intoarcem prea adesea capul cand trecem pe langa semenul cazut in strada, lovit, nedreaptatit, badjocorit dintr-o lasitate pe care o camuflam in "smerenie".
OK, nu putem noi, romanii, sa prevenim/stopam o agresiune a unei superputeri, dar putem protesta, atrage atentia, sau incuraja victimele. Sau ajuta cu tot ceea ce este posibil material la un moment dat.
Bun, Romania este tara membra NATO, ne-am asumat anumite obligatii, dar o voce curajoasa la nivelul societatii civile si cu deosebire al Bisericii este absolut obligatorie. Urat lucru sa bagam capul in nisip ca strutul. In America, politologii, studentii, toti cei care sunt in masura sa-si exprima o opinie sunt datori sa nu taca!
|