[MariS_]

În prealabil postat de Traditie1

Conform dicționarului, normal înseamnă care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.




Din poruncile Domnului sau din logică, se trage concluzia că noi nu am fost chemați să fim firești, naturali, ci să depășim naturalul și să atingem perfecțiunea:

Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (acesta este versetul de încheiere la capitolul Fericirilor din evanghelia după Matei).




În concluzie, noi nu trebuie să fim normali potrivit normelor lumii. Societatea ne cere asta, dar societatea e un organism apostat. Nu putem sluji amândurora.

E foarte corect ce spuneti. "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi" ne indica calea de urmat, dar nu numai in fapte, ci si in credinta si cunoastere. As face o paralela cu lucrarea de mantuire a Mantuitorului Insusi. Ea incepe cu Intruparea prin care ni se dezvaluie ca Mantuitorul era Dumnezeu adevarat si Om adevarat, adica omenitatea Sa era cea a omului cazut, dar fara de pacat. Nu a imbracat o omenitate restaurata ci omenitatea cazuta, caci pe ea dorea s-o vindece, s-o restaureze. Apoi a urmat Jertfa pe Cruce prin care a restaurat omenitatea noastra si mai apoi Invierea si Inaltarea, prin care a desavarsit-o. Deci pornind de la omenitatea cazuta prin lucrarea de mantuire a Mantuitorului nostru omenitatea noastra a parcurs etapele de restaurare si apoi de desavarsire. Tot asa si intelegerea noastra despre Dumnezeu a parcurs aceleasi etape, de la perceptia lui Dumnezeu ca pe un Stapan gelos si razbunator, atunci cand eram in stare cazuta, mai apoi la perceptia de Creator bun, cand omenitatea noastra este restaurata si culminand cu revelatia data de Insusi Fiul Sau, cea a desavarsirii lui Dumnezeu vazut acum ca Tata infinit iubitor de catre cei adoptati ca si fii prin Harul Duhului in Fiul. De ce tindem sa-L vedem din nou pe Dumnezeu ca pe un Stapan gelos si razbunator? nu stiu. Cred ca ar trebui sa depasim aceasta perceptie. Dumnezeu nu se schimba, ci doar perceptia noastra despre el se schimba, iar Dumnezeu a fost de acord cu acesta perceptie din iconomie, adica din motive pedagogice, caci cu copilul neascultator si naravas trebuie sa dai impresia ca esti si tu mai dur, dar atunci cand creste si te poate intelege nu mai lasi aceasta impresie falsa ci ii arati intai prietenie si apoi adevarata dragoste. Asa si noi trebuie sa crestem de la intelegerea literei la intelegerea Duhului, adica la intelegerea duhovniceasca. Si faptele noastre la fel, de la cele impuse de reguli si canoane, adica din ascultare, la cele venite din iubire, adica din libertate. Dar nu din libertatea lumeasca sau libertinism, ci din libertarea cea intru Hristos, libertatea daruirii totale, a jertfei de sine.
Har, smerenie si jertfa de sine.