În prealabil postat de MariS_

Daca Dumnezeu ne creeaza liberi dar mai apoi ne pedepseste crunt in cazul in care alegem libertatea, cea prost aleasa sunt de acord, atunci libertatea este o farsa sinistra. Daca Dumnezeu sau Hristos sta sfios inaintea usii sufletului si bate cu smerenie si din multa Sa bunatate ca sa intre inauntru si sa ne daruiasca bucuria si pacea Sa, dar mai apoi ne tortureaza vesnic pentru ca am refuzat primirea, atunci bunatatea atribuita e o falsa bunatate. Oare Dumnezeu Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept poate fi asa? Sau e o falsa perceptie? Eu cred ca Dumnezeu e Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept, adica e desavarsit, respecta cu sfintenie ceea ce a daruit, adica libertatea omului, in bunatatea Sa nu se razbuna, in iubirea Sa a pregatit o Imparatie pentru cei ce Il primesc in inima si o alta locatie pentru cei ce Il refuza, iar in dreptatea Sa ii desparte pe cei ce vor sa-L urmeze pe El de cei ce doresc sa urmeze voii proprii, adica desparte oile de capre, graul de neghina. Chinurile celor despartiti de Dumnezeu sunt reale, sunt de acord, dar nu sunt provocate de Dumnezeu, ci de ei insisi pentru ca acolo unde lipseste bunatatea si iubirea, si acestea vin numai de la Dumnezeu, acolo creste exponential rautatea, cruzimea si bestialitatea. Cum in intunerec orice planta se deformeaza si sufera, tot asa in lipsa luminii Dumnezeiesti orice suflet se chirceste si se deformeaza pana la monstruozitate. Iar la fel cum in prezenta luminii plantele cresc frumos si infloresc, tot asa si sufletele in prezenta luminoasa a Datatorului de Lumina se umplu de bucurie si infloresc in iubire.
Har, smerenie si jertfa de sine.