Citat:
În prealabil postat de andra_v
Mi se pare frumos si in concordanta cu invatatura crestina sa faci ceva pentru el, dar asta nu implica sa-l perii si sa-l accepti asa cum este, ci sa il determini sa inteleaga ca un asemenea comportament arata ca este un om slab pe care societatea il va elimina. Pare un om care isi gaseste supape pentru a fugi de realitate si responsabilitate. Or tu esti obligata sa-i spui verde in fata ca, daca nu are taria sa-si schimbe modul de viata, se va pierde ca om. Numai tu, ca prietena, esti in masura sa-l ajuti sa mearga la un preot, sa adopte alta conduita, eventual sa urmeze un tratament. Dar asta implica din partea ta rugaciune, realism si intarirea nadejdii in Dumnezeu. Ca persoana sensibila, ai primit un mare dar de a plange impreuna cu cei ce plang, dar este foarte important sa inveti sa-ti canalizezi potentialul afectiv spre ceva bun (= maturizare). Iar iubirea nu inlatura realismul, capacitatea de a vedea o persoana exact asa cum este, fara sa-i atribui trasaturi ori virtuti care nu exista in realitate.
|
Multumesc mult andra... am observat acum ca si el tine la mine intr-un mod bizar imi arata acest lucru dar simt... Amicul meu este ateu (veti spune poate ca nu ar mai trebui sa-l bag in seama fiind ateu) dar pentru mine nu conteaza nici sexul nici nationalitate, religia, politica ci eu Iubesc si apreciez "Omul" si valorez prietenia indiferent de cutumele sociale.
Eu stiu cum este amicul meu, dar el din pacate din dorinta de a fi ca ceilalti sau chiar de a fi accepatat se compromite. Si faptul ca este ateu nu este alegerea lui ci s-a luat dupa ceilalti si orice face chiar si cand jigneste o face sa-si ridice stacheta in fata celorlalti.
Stii cum este? Daca vin eu amica noua venita in viata lui (suntem amici de cateva luni-aproape 1 an sa zic asa, desi nu ne vorbim zilnic) si ii spun de exemplu "tu ai probleme de sanatate cu stomacul, nu ai voie sa bei alcool in exces iti faci rau" ma considera o tipa rea, care nu-i da libertate sa faca ce vrea cu viata lui, care nu-i respecta deciziile. Daca amicii lui (are amici de peste 15 ani) il incurajeaza, sa se imbete pe aceea ii considera prieteni adevarati pentru ca ii dau libertatea si il respecta....
Eu i-am spus deseori (sunt un om sincer) ca nu vreau sa fiu ca prietenii lui doar pentru ca el sa ma aibe la suflet ci prefer sa fiu amica/dusmanca care iti da sfaturi si care iti vrea binele si care bineinteles el o vede uneori cu repulsie...
Asadar am luat o decizie...indiferent de ce feedback imi ofera sau nu eu voi face ce voi stii sa fac si poate voi primi de la Dumnzeu linistea de a oferi iubire fara sa ma las coplesita de emotii sau de reactii externe... Sa nu se mai bage diavolul sa spuna "uite ce face si tu..." si inima sa planga sa se lase influentata si intimidata de minte !!!!