[Adriana-Simona]

Ioana,
Cred ca ar trebui sa iti daruiesti o perioada de respiro, in care sa lasi sufletelul sa se linisteasca.
In starea in care esti, risti sa suferi si mai mult. Tu esti pornita impotriva mamei tale, si ea impotriva ta. Casatoria e doar o arma in conflictul vostru care zacea de mult in stare latenta. Acum a explodat.
Daca chiar il iubesti pe baiatul acesta, da-ti timp sa te linistesti, si sa te impaci cu mama ta, cat de cat, macar. Alfel nu vei fi fericita in casnicia ta.
Eu cred ca nu exista om atat de rau incat sa nu poata fi iertat. Dar eu zic ca trebuie sa ai mare grija de un suflet atat de ranit cum este cel al logodnicului tau. Nu uita ca el, in starea in care este, e slab, se agata de orice farama de atentie, de dragoste.
Insa imi pare rau sa iti zic, dar nimic din ce a promis nu va implini, si nu fiindca e un om rau, ci fiindca nu poate. Patimile care l-au facut sa faca atatea greseli sunt inca acolo, si cauta prilej sa iasa, iar daca tu nu ai starea necesara (si inca nu o ai) sa il ajuti, sa il indrumi pe un drum bun, casatoria va fi un infern pt amandoi.
Sper ca ai clar in minte ca, casatoria in general e cruce, si cale de sacrificii, nu rai de desfatari. Si e cu atat mai grea cu cat cei doi casatoriti au in ei stari de deznadejde, de revolta, de furie, de tristete.
Intelege-o si pe mama ta, ea vede ca lumea e rea, si nu vrea sa suferi, experienta de viata au invatat-o ca un om odata inrait greu se mai schimba. Si cum ea te-a tinut sub aripa ei pana acum, stie ca iti va fi greu sa iti schimbi modul de viata, sa rabzi un sot care poate va fi agresiv, sa cresti copii.
Intr-un fel are dreptate, caci la 34 de ani, deja ti-ai format un stil de viata, de a fi, ce nu se mai adapteaza la fel de usor ca la 20 de ani. Apoi la varsta ta, o sarcina este periculoasa, si pentru tine si pentru copil.
Apoi gandeste-te daca il faci acum la 36-37 de ani, cand el va avea mai multa nevoie de tine, tu deja vei fi bunicuta la pensie.
Apoi gandeste-te la viitorul sot, cum il vei ajuta cu patimile care zac in el, si cu care probabil se lupta. Cat timp ii vei putea tolera mofturile, cat te vei putea abtine sa nu ii reprosezi nimic (caci stii ca atunci cand il vei provoca, vor iesi monstrii afara). Ce vei face cand vei fi obosita, si fara chef. Caci el nu va putea fi acolo pentru tine, desi poate va vrea...
Cum va veti descurca daca nu veti avea serviciu si bani suficienti? Va mai exista pacea intre voi?
Te-ai gandit la toate acestea? Te-ai gandit la binele lui, la al copiilor voastri, la al familiei, sau te-ai gandit doar la tine?
Sau si mai rau, cauti un mod de a nu mai fi sub papucul mamei?
Ce am zis mai sus nu e ca sa ranesc, ci ca sa te pun in tema, asa un pic cu ce este defapt... viata.
Tot ce te rog, este sa iti dai timp, si in timpul acesta sa iti gasesti pacea. Fie ca e o saptamana, o luna, cat o fi, pana nu esti in pace, nu te arunca inainte.
Lasa sa se linisteasca furtuna.
Am vazut ca esti din Cluj, uite du-te la parintele Ciprian, de la biserica de pe Hasdeu, cea a studentilor. Vorbeste cu el despre mama ta, cred ca vei gasi sfat bun.