Citat:
În prealabil postat de ioanacluj
Stati linistiti ca nu ma uit in gura lumii de pe nici un forum, aveam nevoie sa-mi limpezesc niste ganduri si nu mai vroiam sa-mi incarc prietenii cu problemele mele ca saracii au si ei familiile lor si propriile lor probleme. Si asa de 2 luni si jumatate i-am incarcat cu toate ale mele.
Ca si elemente noi.............am fost acasa la ai mei si am reusit sa rupem legatura. Am avut parte de tot ce insemna blesteme si amenintari. Relatia mea continua, nu stim daca mai facem nunta, dar eu ma voi desprinde de ai mei. M-au facut drogata, proasta si ca ei si-au sacrificat tineretea pentru mine.............ca nu a putut sa-si cumpere niciodata nimic pentru ca am existat eu. S-a ajuns la niste acuze si niste vorbe pe care incerc sa mi le scot de ieri din cap.
Inca ma doare sufletul pentru ei, dar nu poti sa blestemi si sa-i doresti moartea unui om doar pentru ca o iubeste pe fata ta.
Chiar daca relatia mea nu va mai merge, nu se stie niciodata, ruptura cu ai mei s-a produs. In afara de faptul ca ma marit sunt fata lor si la asa ceva nu trebuia sa ajungem. Din nou va repet ca nu m-am certat cu ei (eu am tacut si am ascultat "ca o drogata").
Ieri dupaamsa m-a sunat maicamea si mi-a urlat 10 min la tel in care imi spunea ce o sa-mi faca ea, cum va veni la toti pritenii mei si le va face scandal, cum va merge la parintii lui si va face scandal si inclusiv la nunta va veni si va urla pe acolo ca sa arate tuturor ce gandeste ea.
O sa-mi arate ea mie de ce e instare.
|
Imi pare foarte rau sa aud ca asa stau lucrurile intre tine si ai tai!! Sunt si parinti mai dificili...si probabil ca asa sunt si ai tai, insa cu siguranta trebuie sa incerci sa faci ceva, sa comunici cumva cu ei si sa ii temperezi...pentru ca sunt sigura ca pot reactiona asa si la nervi sau disperare.
Probabil tu le pari acum foarte incapatanata, si mama ta simte ca nu ar face fata pe viitor posibilei tale casnicii nefericite...in opinia ei.
Oricum ar fi...cred ca rugaciunea poate face minuni, si poate aranja lucrurile cum e mai bine. Mergi la manastiri, vorbeste cu cineva care iti inspira tie incredere...si care cu blandete sa te sfatuiasca asa cum e mai bine. De fapt cred ca mai bine ati merge amandoi, poate sa va si spovediti...si sa vedeti ce va spune preotul legat de intreaba situatie generata.
Cateodata noua ni se pare ca actionam bine, si suntem tentati sa ne dam dreptate...dar nu se stie cum ar vedea un om induhovnicit intreaga dilema.