Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Sa nu fie cu suparare, dar Florin Ionut a ridicat o problema concreta la care nu se cade sa evitam a raspunde: da, Florin, sunt situatii cand un om riposteaza pentru a se apara, nu are incotro, de exemplu Stefan cel Mare si Sfant precum si Sfantul Constantin cel Mare au cam facut baie de sange si Biserica, iata, i-a canonizat. Apoi, daca asta e realitatea, cine e interesat sa o ascunda? Si cu ce finalitate?
|
Poate biserica a greșit. Oricum, nu era vorba de apărare colectivă, ci individuală. Eu cred că nenorocirile vin de la Dumnezeu, pentru ambițiile noastre lumești. Deci soluția în cazul agresiunilor nu e învățarea unor tehnici combative, ci
împăcarea cu Dumnezeu, renunțarea la cele lumești, astfel ca Dumnezeu să nu ne mai pedepsească. Asta e în concordanță cu Scriptura, care învață să nu ripostăm la agresiune și să ne pocăim ca să nu fim loviți de Dumnezeu (vezi porunca întoarcerii obrazului sau pilda cu cei omorâți de turnul Siloamului).
Și dacă deși am făcut tot ce trebuia tot suntem agresați, înseamnă că sunt niște suferințe pe care trebuie să le suportăm. Mântuitorul nu a ripostat la agresiunea nemeritată ci S-a supus până la moarte. Viața noastră trebuie să fie un exemplu de trăire sfântă, de supunere a tuturor manifestărilor ascultării lui Dumnezeu. Nu am fost puși în această lume să ne zbatem pentru cele lumești ci să mărturisim pe Dumnezeu. Dacă El vrea să murim prin mâna unui răufăcător,
trebuie să ne supunem.
Citat:
Cat priveste postarea de mai sus, Traditie draga, eu sunt ff rezervat.
Lucrez de 20 ani in domeniul tulburarilor de comportament si, printre altele, am lucrat cu tineri tulburati psihic care erau hotariti sa se sinucida.
Cea care vindeca este SMERENIA: imbraca haina de client sau pacient, accepta ca ai nevoie de ajutor si intra in relatie concreta, fata in fata, cu terapeutul. Apoi accepta comunitatea celor suferinzi ca si tine si lucreaza in grup. Daca mai esti si om cu frica lui Dumnezeu, sunt toate sansele ca harul vindecator sa se pogoare asupra sufletului si corpului si sa aiba loc frumoasa transformare interioara, care aduce roade in planul relatiilor umane.
De ce ne e frica sa ne vindecam prin contactul cu semenii? Dumnezeu lucreaza si prin oameni, in relatii concrete, de la suflet la suflet, uneori de la corp la corp.
|
Trebuie avut în vedere că încrederea necontrolată în psihoterapeuți sau în alți oameni poate duce la legumizare, la depersonalizare. Omul trebuie să găsească în el însuși și în Dumnezeu resursele propriului echilibru (prin cunoașterea de sine) și aceasta e direcția în care îl pot ajuta ceilalți. Deci trebuie să existe atât o deschidere, cât și o rezervă față de ceilalți oameni, care, deducția și realitatea ne-o arată, au toate șansele să rătăcească, să fie lipsiți de înțelepciune.