În prealabil postat de ioan cezar
Daca imi arati citatul pe care l-am dat din Sfantul Maxim Marturisitorul, eu il maninc!
Citat ai dat tu, si iti multumesc frumos pentru asta.
Iti multumesc, draga Dumitru, pentru ajutorul pe care mi l-ai dat. Cu ocazia lecturarii epistolei Sfantului Ioan, mai atenta acum, multumita tie, am sesizat ca intreg capitolul 4 este axat pe tema iubirii. Multumesc, multumesc...!
Remarc deasemenea ca versetele 7,8,9,10,11,12,13 apoi 16, par a fi mai degraba in favoarea pozitiei tale. Spun ca "par" deoarece eu nu iau acum in considerare alte versete din context si intreaga Evangelie dupa Ioan, dar daca o fac, aceasta nuanteaza intelesul mai degraba spre ceea ce afirmam eu.
Da-mi voie te rog sa arat cum vad lucrurile.
In primul rand sa remarcam versetele 5,6: ele vorbesc clar despre ceea ce aveam sa numim in Biserica "omul duhovnicesc", iar nu lumesc. Acesta e miezul distinctiei! La omul duhovnicesc (cel ce e nascut a doua oara, anume din Duh, Hristos prin Sfanta Taina a Botezului, iar nu numai din fire prin parintii biologici de pe pamant) toate sunt altfel, sunt TRANSFIGURATE, iubirea nu mai e lumeasca ci, sfintita prin Hristos, este duhovniceasca.
Apoi, cand vorbeste despre nasterea din Dumnezeu, eu iau aminte: nu este aceasta nasterea din Tatal si Hristos si Sfantul Duh?
Apoi versetul 18 pomeneste IUBIREA DESAVARSITA. Este oare aceasta desavarsire la indemana omului, fara Hristos? Poate omul sa faca ceva desavarsit fara Hristos? („Fara Mine nimic nu puteti face!” – nimic placut in fata lui Dumnezeu, nimic mantuitor) Mare atentie, daca ne bazam doar pe puterile noastre si pe iubirea noastra strict fireasca, nu facem decat sa refuzam prezenta lui Dumnezeu intru noi si atunci ce fel de iubire este aceasta? Pamanteasca, fara Dumnezeu, ca si omul respectiv. Are omul iubirea pe care o are cel nascut din Hristos? Este ACEEASI iubire?
Dupa cum una este iubirea de sine, alta este iubirea de parinti, alta de copii, alta de prieteni, alta de scriitorul sau muzicianul preferat etc., tot la fel este deosebire intre iubirea despre care tu vorbeai si iubirea in Hristos.
Eu LA ACEASTA distinctie m-am referit, nu am negat iubirea pe care ai amintit-o si nici nu o confund cu iubirea insuflata de Duhul Sfant.
Poate am discutat despre lucruri diferite?... Atunci fireste ca a aparut o neconcordanta.
Oricum, versetele pe care mi le-ai adus in atentie, nu exclud existenta celor doua tipuri de iubire si nici legatura (evolutiva) dintre ele.
Prima iubire pe care o experimentam este cea lumeasca. Fiind copii o deprindem de la oamenii intre care traim si care au grija de noi: parinti, rude, copiii prieteni etc. Iar aceasta, conform versetului 20 in partea lui finala, este o conditie sau un teren fertil pe care cade apoi samanta celeilalte iubiri. Hristos seamana in pamantul deja pregatit al iubirii lumesti. E aici foarte nimerita pilda ALUATULUI: ASA CUM DROJDIA DOSPESTE SI PREFACE ALUATUL, CONFERINDU-I ALTE PROPRIETATI, ASA SI DRAGOSTEA DATA PRIN HAR DE LA SFANTUL DUH PREFACE, TRANSFIGUREAZA IUBIREA LUMEASCA FACIND SA FIE DUHOVNICEASCA.
Deci, intr-adevar pot iubi oamenii si fiind eu in afara Bisericii (Capul Hristos si trupul care suntem noi cei botezati in numele Sfintei Treimi) si anume pot iubi cu o dragoste lumeasca. Dar prin Sfantul Duh care picura harul in inima noastra, prin impreuna lucrarea crestinului cu Dumnezeu Hristos, aceasta dragoste se transfigureaza treptat si devine duhovniceasca.
Nu vad neaparat o contradictie totala intre iubirea lumeasca si cea in Hristos, ci o continuitate, un salt. Cel ce iubeste in Hristos pastreaza dar transfigureaza (prin har, harul este fermentul transformativ) dragostea lumeasca, in final depasind-o net. E pur si simplu altceva.
Daca n-ar fi asa, atunci de pilda asceza ar fi doar fuga de conditia umana si nu depasire a ei in sensul plinatatii iubirii (realizata prin Cel Care pe toate le plineste).
Cu aceasta eu unul am terminat tot ce puteam sa afirm pe aceasta tema, Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti si sa ne ierte greselile, pe toate cate am facut in dezbaterea noastra.
Har, jertfa, smerenie! Doamne ajuta!+
|