E ceartă iar pe politicaly corect, adică să ne arătăm politicoși... (ce artă? artă marțială și joială... că doar o dată pe an postește și fariseul, într-un an marți și în celălat joi, căci în rest e vorba de artă... teatralitate și rânjială mulțumită de sine.)
Păi e-vreu sau o-vreu dar mai ales j-ido-v sau adasusul ici sau ilici la numele lor au un sens foarte profund duhovnicesc lăsat așa de Domnul pentru ca să priceapă tot copilul de om cu ce se ocupă omul de 7000 de ani încoace, cum își fură el singur căciula sau femeia ca să se asemene cu omul ce se crede mai mare ca Dumnezeu.
Așa e și la noi moda și năravul ăsta, căci așa a apărut termenul de români, rumâni, romi, rromi, ardeleni, munteni, olteni, moldoveni, așa și pe dincolo a apărut și se observă deci o denumie care ne reprezintă minteresele:
-rom-ul care este ceva alcool amețitor făcut din zahăr și
-finalul eni, de la moș ene care visează la ilene cosânzene...
adică iată termenul de romeni sau rumeni... căci suntem ca niște pui de avicola rumeniți cu tot felul de sulimeneli ca să părem plini de viață, dar e vorba de cosmunism și diletantism... căci problema noastră e doar să arătăm că am fii avut stofă... dar ne-am ratat vocația și nu din vina noastră... ci din pricina neputinței, căci nu am știut spune pe r la timpul potrivit, căci e greu să faci să-ți trepideze limba. Iar dacă îndrăznești și reușești să zici corect pe r, devi imediat membru universal al populației rromeni, căci imediat se vor găsi unii ca să te încadreze... la arhetipul ăla care s-ar omeni mereu cu tot ce prinde la-ndemînă... nepăzit.
Nu e nici o supărare, căci omul e om oricâte nume și porecle și-ar pune; nu poate să fie altceva oricât nu-i convine și-i pare rău... că altul e mai sus ca el prin muncă cinstită, muncă duhovnicească... firește.
Last edited by vsovivi; 29.03.2011 at 12:07:07.
|