[cristiboss56]

În prealabil postat de vsovivi

Aşa este, sunt foarte leneş şi trândav deci sunt înţelept căci toată ziua reuşesc să nu fac altceva decât să-mi închipui că lucrez şi că am lucrat... deci îmi pare că am strâns toată marea cu sarea în ştergar.

E ca şi când ai sta de parcă ai lucra, şi totul e atât de rodninic... de parcă ai lucra şi nu ai sta deşi e clar că e dejabba... şi mă simt atât de inteligent că văd că las după mine atât de multe viclenii ce or să aducă roade... aşa îmi pare că...

...Nu ştiu, să fi ajuns deja un sfânt?
Aşa am impresia...
...că parcă prea mulţumit sunt de mine... însumi...
...că... nu fac nimic... rău. Şi e rău asta?

Şi să mai împletesc şi sfori? Păi nu sunt destule? Şi cine oare să aibă nevoie de sforile mele? Şi cu sforile ce se trage cu ele? Nu e mai simplu să tragi ispisisikaa de codiţa pierdută ?.. căci a ascultat sărăcuţul ursuleţ de sfatul vhulpii argintii şi a pescuit ca prostul iarna cu codiţa în lac? Şi a îngheţat lacul...

Bine că a venit primăvara.

Păi , da , mai bine contemplăm, filozofăm, ne văicărim , decât să îndreptăm , să ne nevoim , să ne străduim , să ne forţăm , să ne dorim . . ., căci lenea e cucoană mare , se iubeşte pe sine, se trufeşte, se indreptăţeşte , se măreşte , şi -ntr un final ies două lucruri "bune", adică doi iepuri d'odată :LENEA şi SLAVA DEŞARTĂ ! Mai bine de atât , chiar că nu se poate. . . !