[vultur77]

În prealabil postat de Traditie1

Imobilitatea în gândire se manifestă prin aceea că nu se ia în calcul și varianta cealaltă, în cazul de față a non-violenței. Asta facem noi pe acest topic, încercăm să arătăm că există și altă variantă.

Non-violența corespunde unei viziuni care țintește la viața de dincolo de moarte, la iubirea lui Dumnezeu. Cel atașat de lumea de acum este disperat să-și apere confortul trecător pe care l-a agonisit și pentru asta e dispus să apeleze la violență.

Cei care consideră că violența e o soluție, să se întrebe dacă prin asta își apară ființa lor veșnică sau nu cumva doar confortul lumesc. Iar dacă văd că e a doua variantă, să se întrebe dacă nu cumva ar trebui să procedeze altfel.

Creștinismul, ascultarea de Dumnezeu înseamnă renunțare la lumea de acum. Iubirea se manifestă prin fapte de renunțare. Un creștin nu are nimic în această lume, e gata oricând să renunțe la tot, familie, casă, slujbă etc.


Luca capitolul 14

Iar El i-a zis:Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
...

Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

....

Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.


Deci, din nou: să judecăm pentru cine facem ce facem și să vedem dacă nu cumva altă variantă este cea pe care trebuie să o alegem.

Daca luam aminte la felul launtric de a fi la pacatosului,putem descoperi ca uneori este cultivat dar cu DESAVARSIRE ORB in ceea ce priveste lucrurile dumnezeiesti si problema PROPRIEI SALE MANTUIRI.Chiar daca se sileste si se framanta neincetat in tot felul de treburi,in schimb e lenes si nepasator in ceea ce priveste randuiala propriei lui mantuiri;desi incearca permanent cand scarbele,cand placerile inimii,EL ESTE CU DESAVARSIRE NESIMTITOR LA CELE DUHOVNICESTI.In acest sens,toate puterile lui de a fi sunt vatamate de pacat;iar in pacatos raman doar ORBIREA,NEPASAREA SI NESIMTIREA.Nu VEDE starea in care se afla,ASA CA NU SIMTE NICI PRIMEJDIA CARE IL PASTE.NUsimte primejdia,si de aceea nici nu se sileste nici nu se ingrijeste ca sa se izvabeasca de ea.NEVOIA DE A SE SCHIMBA SI DE A FI MANTUIT NICI MACAR NU-I TRECE PRIN MINTE.Are convingerea ferma si de nezdruncinat ca asezarea vietii lui este cea mai nimerita,nu-i trebuie nimic mai mult,deci totul trebuie sa ramana asa cum este.PRIN URMARE,SOCOTESTE ORICE I-AR AMINTI DE O ALTA VIATA DE PRISOS PENTRU EL:NU ASCULTA SI NICI MACAR NU POATE PRICEPE LA CE AR FOLOSI.FUGE SI SE FERESTE DE ASA CEVA!