buna seara!
vad ca ma vir si eu ca musca-n lapte, sa-mi dau cu parerea...
din experienta mea subtirica pot sa spun celor carora nu le plac preotii ca aceasta este o mare ispita. de obicei nu ne plac preotii atunci cind voim sa ascundem ceva de Dumnezeu sau sa fugim de El - ne trebuie pretext pentru a ne ascunde, asa ca ne varsam amarul acesta pe preoti. inventam motive pentru care sa nu ne mai deschidem sufletul la spovedanie. orice pacat ne desparte de Dumnezeu; daca azi am fost lacomi la masa, Harul se departeaza de la noi ca si atunci cind curvim sau cind nedreptatim pe aproapele. cel mai bine ar fi ca atunci cind voim sa judecam pe aproapele nostru(mai ales daca aproapele e preot, deci un om in fata caruia trebuie sa fim gata sa ne deschidem complet sufletul la spovedanie, si stiti ca nu-ti poti deschide sufletul in fata unui om pe care-l dispretuiesti sau pe care-l urasti judecindu-l), sa ne facem rapid un mic inventar al pacatelor facute in ziua respectiva. apoi sa ne rugam pentru preotul respectiv, ca sa ne lumineze Dumnezeu si pe noi si pe el. Sfintii Parinti spuneau ca fiecare avem preotul/duhovnicul pe care-l meritam - daca ne rugam pentru el, relatia duhovniceasca va merge snur, daca nu, ne ostenim degeaba. nu criticind vom obtine schimbarea in bine, ci doar muncind cu noi insine. iar daca totusi "avem un dinte" pe vreun preot, mai vertical din punctul de vedere al caracterului ar fi sa mergem si sa spunem omului in fata ce nu ne convine, ca poate omul s-ar schimba si nu stie cum. birfa nu-l va ajuta. si iarasi, daca nu avem curajul sau avem sentimentul ridicolului fata de o asemenea confruntare, inseamna ca ne-a inselat satana si ne-a strecurat otrava in suflet, ca sa capatam ura pe Biserica lui Hristos.
sper ca nu am suparat pe nimeni... imi este foarte trist sa vad citi oameni se smintesc si se invenineaza cind cred ca vad nu-stiu-ce la cutare preot. iata o intimplare din Patericul contemporan, pe care il gasiti pe www.sfaturi-ortodoxe.ro: un om care a mers la biserica a observat cind a fost sa se miruiasca, la sfirsit, ca preotul mirosea rau de tot a alcool. a urmarit si saptamina urmatoare, si a observat acelasi lucru, ba inca a mai si vazut ca preotul se clatina si se bilbiia in timpul Liturghiei. azi asa, miine asa, omul se luase de gind, se gindea sa nici nu se mai duca la biserica, din pricina presupusei nevrednicii a preotului. in sfirsit, s-a hotarit sa se roage, ca sa-l lumineze Dumnezeu ce sa faca. urmatoarea duminica, din oarece pricini a ramas in biserica si dupa ce au plecat mai toti crestinii, si, apropiindu-se de usile mici, a auzit pe preot vorbind cu episcopul locului in altar. bietul preot ii spunea plingind in hohote episcopului ca incepuse sa bea pentru ca ii murise toata familia(sotie, parinti si trei copii) arsi de vii intr-un incendiu, pe cind el se afla la capatiiul unui muribund. si mai spunea bietul parinte ca ii vine sa huleasca pe Dumnezeu si sa-L blesteme pentru ca i s-a intimplat o asa nenorocire in timp ce slujea aproapelui, astfel ca in asemenea clipe prefera sa se imbete, ca sa nu mai simta toata durerea si ca sa nu ajunga sa-I spuna Lui Dumnezeu obraznicii si hule.
sa incercam sa fim atenti cu aproapele, pentru ca greselile se fac din slabiciune, nu din putere, si s-ar putea sa lovim crunt pe omul care din suferinta lui launtrica sau din boala sufleteasca ne greseste.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti!
|