Citat:
Īn prealabil postat de sophia
Aici nu se revolta nimeni ca nu este barbat, sau impotriva suferintelor trupesti ale femeii, ci impotriva faptului ca femeile nu sunt respectate pentru ceea ce sunt, mai ales ca fiinte umane.
Faptul unele persoane nu simt asta, sau nu recunosc, sau ascund chiar si din motive de credinta, nu inseamana ca problema nu exista.
Nu inteleg din ceea ce spune Calyio de ce nasterea si impreunarea trupeasca mai intai, este o consecinta a caderii omului?
Adica daca nu era sarpele si povestea respectiva, oamenii nu se mai inmulteau, nu mai faceau copii? Sau poate o faceau in alt fel?
Si da, as avea si eu nevoie de barbat care sa faca tot ceea c e nu pot eu. Nu numai acasa, ci si peste tot in lume. Femeia nu poate sa faca de toate, dar sunt multe femei care nu recunosc si nu accepta acest lucru.
Sunt acele femei care vor sa fie peste tot unde este intr-adevar pentru barbat.
Exista o singura exceptie - in biserica/altar. Se spune ca acolo este numai pentru barbat, dar poate ca este tocmai invers. Acolo nu este razboi, violenta, forta/munca trupeasca grea, nu este pericol pentru femeie si copil, este pace, liniste, este Dumnezeu.
Si tocmai acolo nu are voie femeia...
Preotul meu spunea frumos intr-o predica: "femeia a fost facuta din coasta barbatului, acolo sub si langa inima, si nu de la picioare si nici de la cap, tocmai ca sa-i fie egala si iubita (aproape de suflet si inima). De aceea femeia trebuie sa fie nu la picioarele si nici la capul barbatului, ci alaturi de el, la inima lui." Si in biserica nu suntem asa din pacate.
|
Afirmatia ca femeile nu sunt respectate este o generalizare, zic eu, abuziva. Una e sa evidentiem un caz sau altul de "discriminare" a unei femei, alta e sa tragem concluzia ca femeile (toate femeile? intotdeauna? de catre toti barbatii?...) nu sunt respectate.
Nu stiu ce influenta are asupra ta faptul ca eu, ca persoana de sex masculin, am respectat femeile - si am aratat concret acest lucru, fie si spunind frumos "saru' mana" - dupa cum in unele cazuri nu am fost respectuos nici cu femeile nici cu barbatii nici cu ...nimeni. Se intampla oricui, cred, sa mai aiba cate o zapaceala sau cadere in propriile goluri...
Ma simt implicat in povestea ta, marturisesc ca iti inteleg cumva suferinta, atat cat pot eu sa empatizez cu un alt om. Totusi, sunt atatia oameni (barbati) respectuosi cu femeile, precum sunt si destui nesimtiti. Si nesimtite, sa spunem tot adevarul. In concluzie, cred ca important e omul, persoana, iar nu faptul ca e fata sau baiat, roz sau albastru.
Cat priveste intrarea femeii in Sfantul Altar, ce sa zic... Uite, eu insumi am intrat cu cutremur in Altar, cand preotul m-a chemat acolo. Marturisesc ca m-am sfiit foarte (desi sunt cam mitocan de felul meu, dupa cate imi dau seama) si ca nu vreau sa repet experienta: nu e un loc unde sa petreaca mirenii si nu vad motiv pentru curiozitati sau altceva. Opinia mea e ca oamenii care chiar au nevoie sa cunoasca temeiul limitarii patrunderii in Sfantul Altar, pot intreba pe preoti, pot citi, pot asculta. Sunt sigur ca se vor lamuri.
Nici o interdictie a Bisericii Ortodoxe nu este impotriva femeii sau a vreunui om (cum ar putea fi, caci nimic din Biserica nu e doar omenesc ci e prin Duhul Sfant in impreuna lucrare cu crestinii dreptmaritori) ci dimpotriva, pentru apararea si cultivarea bunei noastre vietuiri in Hristos.
Cat priveste rolul tau in folosul Bisericii, oh, cati oameni de langa tine au nevoie de tine!...
Primavara cu bucurii sufletesti iti doresc!