Frate Andrei, am fost si eu o vreme neo-ortodox, ca si tine, dar m-am lasat pagubas DEOARECE am inteles prin experiente repetate (si prin pataniile altora) ca verificarile si confirmarile multiple facute de oameni sunt semnul lipsei de incredere in "inima" de care iti razi in postarea ta.
Te rog sa nu consideri ca sunt ironic sau ca resping ostil pozitia ta. Doar marturisesc ca nu stiu sa raspund la urmatoarele intrebari si te rog sa imi impartasesti din cunostintele tale, daca voiesti:
1) cand este o verificare suficient de solida? avem noi oare criterii indiscutabile pentru a masura "soliditatea"?
2) cat sunt de impecabile mijloacele prin care realizam verificarea?
3) cat de multipla tre sa fie confirmarea? unde sa se opreasca un proces de confirmare? mai ales cand apar peste noapte multiple infirmari a ceea ce confirma unii, de la altii care cerceteaza acelasi lucru...
4) de ce e nevoie sa scormonim detalii peste detalii, cand tocmai inima ne sopteste incotro sa pornim (fapt evidentiat de experientele personale ale nenumaratilor marturisitori) si cam pe unde sa ne oprim din scormonit?
5) oare nu aratam scepticism agnostic atunci cand punem totul la indoiala si verificam si calculam si socotim ceea ce a rodit in chip evident si fericit de-a lungul istoriei?
Ar mai fi si altele, poate nici nu am ales cele mai relevante intrebari, iti multumesc ca amintesti alaturi de Hristos Dumnezeu si Mantuitorul nostru, si oameni renumiti, cu figura pozitiva in constiinta semenilor...