Spiritualitate si religie;
Care este rolul pe care il au religiile consacrate in aparitia unei noi constiinte? Multi oameni sunt deja capabili sa discearna intre spiritualitate si religie. Ei isi dau seama de faptul ca, daca detin un sistem de credinte - un set de ganduri pe care sa le considere adevarul absolut - nu devin spirituali, indiferent care ar fi natura acelor credinte. De fapt, cu cat se identifica mai mult cu respectivele ganduri (credinte), cu atat isi diminueaza sansele de a accede la dimensiunea spirituala aflata in ei insisi. Multi oameni "religiosi" s-au impotmolit la acest nivel. Ei pun semn de egalitate intre adevar si gand si, identificandu-se complet cu gandul (mintea lor), pretind a fi unicii detinatori ai adevarului intr-o tentativa inconstienta de a-si proteja identitatea. Ei nu vad limitarile gandirii. Daca nu crezi (gandesti) intocmai ca ei, din punctul lor de vedere te inseli, iar intr-un trecut nu foarte indepartat s-ar fi simtit indreptatiti sa te omoare pentru acest motiv.Unii dintre ei mai sunt de aceasta parere si in prezent. Noua spiritualitate, transformarea constiintei, isi face aparitia intr-o mare masura in afara structurii religiilor institutionalizate. Un numar tot mai mare de adepti ai religiilor traditionale sunt capabili sa renunte la identificarea cu forma, doctrinele si sistemele de credinte rigide si sa descopere profunzimea originara ce se afla ascunsa in chiar traditiile lor spirituale si, in acelasi timp, profunzimea din ei insisi. Ei realizeaza ca a fi "spiritual" nu are nimic de-a face cu credintele pe care le au, ci are totul de-a face cu starea constiintei lor. Iar asta determina, la randul sau, modul in care ei actoneaza in lume si interactioneaza cu ceilalti.
Cei care nu au capacitatea de a privi dincolo de forma ajung si mai puternic ancorati in credintele lor, cu alte cuvinte mintile lor. Suntem in prezent martorii nu doar ai unui curent de constientizare fara precedent, ci si a unei inradacinari si intensificari a egoului. Unele insitutii religioase se vor arata deschise fata de noua constiinta, altele isi vor consolidat pozitiile doctrinare si vor deveni elemente constituente ale tuturor acelor structuri elaborate de om prin intermediul carora egoul colectiv se va apara si va "opune rezistenta". Exista biserici si culte sau miscari religioase ce nu sunt altceva decat entitati egocentriste colective, identificate cu pozitiile lor mentale la fel de rigid precum adeptii unei ideologii politice lipsiti de deschidere fata de o interpretare alternativa a realitatii.
Dar egoul este menit sa se dizolve, structurile sale inchistate, fie ele institutii religioase sau de alt fel, corporatii sau guverne, se vor dezintegra toate pornind dinspre interior, indiferent cat de adancinradacinate par sa fie. Structurile cele mai rigide, cele mai impenetrabile fata de schimbare sunt cele care se vor prabusi primele.
Necesitatea unei transformari;
Atunci cand se confrunta cu o criza radicala, atunci cand vechiul mod de a trai in lume , de a interactiona cu ceilalti si cu natura nu mai functioneaza, atunci cand supravietuirea este amenintata de probleme aparent imposibil de depasit, o forma de viata individuala fie se stinge, fie se ridica deasupralimitarilor conditiei sale prin intermediul unui salt evolutiv. Reactia in fata unei crize radicale care ne ameninta insasi supravietuirea - iata provocarea cu care se confrunta acum umanitatea. Disfunctia mintii egoiste, constientizata deja in urma cu peste 2500 de ani de catre invatatorii intelepti din vechime si amplificata acum de stiinta si tehnologie, ameninta pentru prima data supravietuirea planetei. In curand, un procent semnificativ din populatia planetei va recunoaste, daca nu a facut-o deja, ca umanitatea se confrunta acum cu o alegere totala: sa evolueze sau sa piara. Un numar relativ mic inca, dar in crestere rapida, de oameni experimenteaza deja in ei insisi ruperea de vechile tipare ale mintii egocentrice si manifestarea unei noi dimensiuni a constiintei.
Ceea ce ia nastere acum nu este un nou sistem de credinte, o noua religie, ideologie spirituala sau mitologie. Schimbarea se produce intr-un plan mult mai profund decat cel al continutului mintii, gandirii egocentrice. De fapt, in centrul noii constiinte se afla transcederea gandirii, capacitatea recent descoperita de a ne ridica deasupra gandurilor, de a realiza in noi insine o dimensiune infinit mai vasta decat cea reprezentat de gandire. Din acel moment identitatea , sentimentul propriei fiinte nu va mai fi derivat din fluxul necontenit al gandurilor pe care, in cazul fostei constiinte, le luau oamenii drept ei insisi.
O usurare sa realizezi ca eu nu sunt "vocea din mintea mea". Atunci cine sunt eu? Cel care vede toate acestea. Constiinta care preceda gandul, spatiul in care apare gandul - sau emotia sau perceptia senzoriala.
Egoul nu inseamna altceva decat identificarea cu forma, in primul rand cu forma gandurilor. Se blocheaza astfel Fiintarea si bucuria ei. Daca raul exista in vreun fel - si exista, dar la modul relativ, nu absolut - atunci definitia sa este aceasta: identificarea completa cu forma - forma fizica, forma mentala, forma emotionala. De aici decurge totala necunoastere a individului cu intregul, a unitatii intrinseci cu oricare "altul" si totodata cu Sursa. Aceasta ignoranta este pacatul originar, suferinta, iluzia. Iar atunci cand aceasta iluzie a separarii totale fundamenteaza si domina tot ceea ce gandesc, spun si fac, ce fel de lume voi crea eu? Pentru a afla raspunsurile la aceasta intrebare nu trebuie decat sa privim relatiile dintre oameni sau sa ma uit diseara la stiri.
Daca structurile mintii umane nu se vor schimba, vom sfarsi mereu prin a recrea in esenta aceeasi lume, aceleasi forme ale raului, aceeasi disfunctie.
|