[MariS_]

În prealabil postat de sinxsinx

Sunt convins ca nu voi trai vesnic, nici macar 80 de ani... dar trecand peste, exercitiul de imaginatie pe care mi l-ai propus are mai multe planuri pe care as vrea sa le aduc in discutie.
Lumea va mai exista si dupa moartea mea exact asa cum a existat miliarde de ani inainte sa ma nasc eu... Persoana mea nu reprezinta decat o picatura de apa intr-un ocean. Singura contributie pe care o voi avea, va fi, probabil, perpetuarea speciei, asta daca nu inventez ceva intre timp care sa revolutioneze lumea. Cum talent de inventator nu am, cel mai probabil voi muri in anonimat si voi ramane in memoria celor apropiati.

Daca te-ai referit la ''lumea mea'' as putea spune ca este impartita in doua.


Prima parte este strict legata de mine si de faptul ca in momentul in care o sa mor totul se va termina. Nu cred in suflet si in parasirea trupului, nu cred in rai si iad, etc. Iei ultima gura de aer si organismul cedeaza. Totul se face negru si nici macar nu ai cum sa constientizezi ce se intampla pentru ca deja nu mai existi. Tot ce va ramane va trupul meu, o amestecatura de elemente chimice care in cele din urma se vor descompune si isi vor urma ciclul normal. Este exact ca la o masina... fara benzina in rezervor nu este nimic altceva decat un morman de fiare, chiar daca masina este noua.

A doua parte este legata de cum cred eu ca o sa vada cei apropiati moartea mea... Familia care o am acum nu o sa mai fie... vor fi morti toti cei cu o generatie mai mare decat mine... In cazul asta ramane sora mea, sotia, copiii, prietenii si probabil cine o sa mai apara nou in familie. Tot ce vreau, este ca inainte sa mor, sa fiu impacat cu mine insumi, ca mi-am ajutat copiii, familia, prietenii si ca nu las pe nimeni cu greutati, ca nu las pe nimeni sa faca ceea ce as fi putut face eu. Vreau sa ii stiu sanatosi, fericiti, apropiati si in cele din urma cu o situatie financiara buna.

In concluzie, lumea va exista si dupa ce voi muri eu. Singura problema pe care o identific acum este faptul ca va continua sa existe fara mine. Din moment ce o sa am bun simt toata viata, din moment ce constiinta nu ma lasa sa fac rau cuiva, din moment ce nu o sa fur, din moment ce nu o sa jignesc, nu mai este asa de important daca sunt ateu sau nu. Pot fi un om exemplar si fara a crede in Dumnezeu si invataturile lui, pot si un om exemplar si fara a astepta judecata de apoi in speranta ca voi ajunge in rai. Am ajutat de nenumarate ori oamenii saraci, am ajutat case de copii si inca o mai fac fara a astepta de la ei absolut nimic, nici macar multumirea... sunt convins ca sunt milioane de credinciosi care nu au plans ca mine cand au vazut ce s-a intamplat in Japonia. Sunt convins ca nu multi au incercat sa ajute oamenii din Haiti, etc. Ma refer strict la cei care au posibilitati financiare. Poti fi bun si in numele tau, propriu si personal, fara a avea nici cea mai mica credinta in Dumnezeu.




O zi buna va doresc!
Repet, nu vreau sa supar pe nimeni cu convingerile mele, tinand cont ca sigur citesc si oameni credinciosi ceea ce scriu.

Domnul meu, draga sinxsinx, m-a bucurat raspunsul tau, pare paradoxal dar asa e. O sa explic de ce. Ai dat doua raspunsuri la exercitiul de imaginatie, unul asa-zis obiectiv si unul subiectiv. Cel asa-zis obiectiv nu ma interesa, il stiam si eu, ma interesa cel subiectiv. Ai fost suficient de perspicace ca sa sesizezi ca pe acela il asteptam. Asta m-a convins ca esti o persoana inteligenta. Modul cum ai formulat raspunsul m-a convins ca esti o persoana si cu mult bun simt. Faptul ca ai ajutat persoane in necaz si ca doresti sa faci bine si in continuare imi spune despre tine ca ai un suflet bun. De fapt, fara sa stii, asta vroiam, nu atat raspunsul, cat o radiografie a personalitatii tale. Si ceea ce vad ma bucura, chiar foarte mult. Unii or sa fie contrariati de aceste concluzii ale mele vizavi de persoana ta. Mi le mentin si chiar plusez, tu esti un bun crestin chiar fara sa vrei, chiar fara sa stii, chiar fara sa-ti doresti. A dori sa faci binele fara a fi recompensat pentru asta e cel mai inalt ideal crestin. Multi crestini nu se ridica la inaltimea acestui ideal. Tu spui ca esti ateu sau ca nu mai crezi in Dumnezeu, dar acest fapt se datoreaza unei dezamagiri provocata de o imagine deformata a crestinismului, imagine ce ti-a fost inoculata tocmai de acei oameni care ar fi trebuit sa-ti fie indrumatori spirituali. Greseala lor. Dar daca vei face ceea ce ti-ai propus sa faci, inseamna ca in inima ta ai ramas crestin. Odata si-odata vei constientiza si faptul ca aceasta dispozitie sufleteasca de a face binele fara a astepta rasplata e de fapt esenta crestinismului si e starea normala a sufletului. Esenta crestinismului nu e cunoasterea, nu e nici inchinarea, esenta crestinismului e sa fii in slujba aproapelui. Daca vei fi in slujba aproapelui atunci, chiar fara sa stii, esti in slujba lui Dumnezeu. Iar, la timpul potrivit, chiar Dumnezeu iti va spune aceasta.
Har, smerenie si jertfa de sine.