Citat:
În prealabil postat de MariS_
Nici crestinismul nu se cramponeaza de forme, dar le depaseste in TRANSCENDENT. Nici crestinismul nu ramane blocat in separabilitate, dar o depaseste prin COMUNIUNE, comuniune in har cu Dumnezeu. Si crestinismul se lupta cu egoul, dar vrea restaurarea CHIPULUI lui Dumnezeu in om. Si crestinismului ii displace ignoranta, dar o depaseste prin REVELATIE (nu prin intuitie, gand sau ratiune). Si crestinismul cauta Adevarul, dar Il gaseste ca fiind PERSOANA. Si crestinismul doreste schimbarea omului, dar il vrea ASEMENEA Creatorului sau. Si crestinismul doreste eliberarea, dar eliberarea din robia pacatului, adica MANTUIREA.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
A fi religios inseamna a avea un concept care nu este altceva decat un tipar, un sistem creat de minte, o identificare cu o forma a gandurilor. Tu spui "Si crestinismul se lupta cu egoul, dar vrea restaurarea CHIPULUI lui Dumnezeu in om". Din "lupta" reiese tiparul egoului, al mintii, al adversarului, al competitiei. Lupta este dictata de forma egocentrica ce ia nastere atunci cand te bazezi pe un concept care este produsul mintii tale. A te lupta cu egoul inseamna a te lupta in zadar cu intunericul. A inceta sa te lupti este lumina constiintei si realizarea faptului ca tu esti lumina din spatele egoului.
A te baza pe un concept este tot o identificare cu forma. De ce indoctrinarea ramane blocata in separabilitate? A fi indoctrinat inseamna sa pui etichete celorlalti (eu sunt crestin, tu esti catolic, ateu, pacatos etc). De fapt tu joci un rol in care egoul tau se distinge de celalalt ce nu joaca acelasi rol cu tine. De aici se naste lupta. Nu poti restaura chipul lui Dumnezeu in om prin lupta cu egoul ci doar daca ajungi transparent fata de lumina constiintei asemenea pietrei de diamant slefuite.
Uitarea Fiintarii: Egoul inseamna intotdeauna identificarea cu forma, cautarea de sine si, in consecinta, pierderea sinelui intr-o forma sau alta. Formele nu sunt doar obiecte materiale si corpuri fizice. Mai fundamentale decat formele exterioare - lucrurile si corpurile - sunt formele mentale care apar constant in campul constiintei. Ele reprezinta forme energetice, mai fine si mai putin dense decat materia fizica, dar totusi forme. Ceea ce constientizam sub forma unei voci in mintea noastra care nu se opreste niciodata din vorbit este un flux de gandire neincetata si compulsiva. Cand fiecare gand ne absoarbe complet atentia, cand suntem atat de identificati cu vocea din mintea noastra si cu emotiile care o insotesc incat ne pierdem pe noi insine in fiecare gand si in fiecare emotie, atunci inseamna ca suntem in totalitate identificati cu forma si prin urmare suntem in puterea egoului. Egoul este un conglomerat de forme mentale si tipare mental-emotionale conditionate, care reapar si in care am investit sentimentul de "eu", sentimentul de sine. Egoul apare atunci cand sentimentul Fiintarii, al lui "Eu Sunt", care este constiinta fara de forma, se intrepatrunde cu forma. Acesta este intelesul identificarii. Aceasta este uitarea Fiintarii, eroare primordiala, iluzia separarii absolute care transforma realitatea intr-un cosmar.
Istoria crestinismului reprezinta, desigur, un exemplu de mare elocventa al modului in care credinta ca tu detii singurul adevar, cu alte cuvinte ca tu ai dreptate, iti poate corupe actiunile si comportamentul pana la limitele nebuniei. Secole de-a randul, torturarea si arderea de vii a acelora care aveau opinii ce difereau chiar si in cea mai mica masura de doctrina Bisericii sau de intrerpretarile inguste ale scripturii ("Adevarului") erau considerate justificate, deoarece victimele "se inselau". Se inselau atat de mult incat trebuiau omorate. Adevarul era considerat mai important decat viata oamenilor. Si ce era Adevarul? O poveste in care trebuia sa crezi, adica un manunchi de ganduri. Biserica catolica si celelalte Biserici au dreptate atunci cand identifica relativismul, anume credinta ca nu exista un adevar absolut care sa ghideze comportamentul uman, ca fiind unul dintre relele vremurilor noastre. Numai ca nu veti gasi adevarul absolut nici daca il cautati acolo unde nu poate fi gasit: in doctrine, ideologii, seturi de reguli sau povestiri. Ce au toate acestea in comun? Sunt generate de gandire. Gandirea poate, in cel mai bun caz, sa indice catre adevar, dar ea nu este niciodata adevarul. De aceea spun budistii: "Degetul care arata catre luna nu este luna". Toate religiile sunt in egala masura false si adevarate, in functie de cum va raportati la ele. Le puteti folosi in slujba egoului sau le puteti folosi in slujba Adevarului. Daca sunteti de parere ca doar religia voastra reprezinta Adevarul, o folositi in slujba egoului.Folosita astfel, religia devine ideologie si creeaza un sentiment iluzoriu de superioritate, o scindare si un conflict intre oameni.