Citat:
|
În prealabil postat de AlexandruC
Cred ca intelegem ecumenismul ca avand finalitate de sincretism religios, dar nu e asa.
Eu provin dintr-un oras unde de secole confesiunile religioase au coexistat in armonie si pace, in fratietate si buna intelegere.
Ce e rau in a te intalni cu fratii tai, aceleasi creaturi ale divinitati, in a vorbi, in a te cunoaste, in a schimba experiente, in a invata unii de la altii, in a pune bratul ca intr-un sfarsit sa realizam ceea ce Mantuitorul ne-a poruncit ca "toti sa fie una"!
|
Este frumos ce spuneti, si dvs. si IPS Serafim. Sa aratam iubire fata de semenii nostri, mai ales cand si ei sunt crestini, este o datorie.
Totusi, acestea sunt exemple de "ecumenism practic". Dialogul teologic oficial este insa altceva, riscurile sunt mai mari. Prezenta ortodocsilor in diverse organisme este cautata pentru a mari prestigiul acestora si pentru a linisti constiinta unor membri. Intr-un anume sens, ortodoxia este folosita pentru a gira moral unele organisme ecumenice. In contrapartida se ofera niste fonduri, burse, participari la conferinte, gazduirea ortodocsilor in biserici din Occident, etc.
Acesta este motivul pentru care s-au dat in vechime canoane ca ortodocsii sa nu se adune cu heterodocsi. Pozitia intransigenta a Bisericii determina in acei heterodocsi bineintentionati un examen de constiinta, urmat uneori de convertire.
Pericolul sincretismului religios exista. Prin tocirea treptata a dragostei pentru adevar, prin obisnuirea cu invataturile si practicile altora, peste ceva timp se va ajunge la proliferarea unor "ortodocsi" fara constiinta dogmatica.