[Tangun]

Lectia esentiala in cadrul artei de a trai pe care fiecare dintre noi se afla aici ca sa o invete este aceea de a face orice se cere de la voi sa faceti in fiecare situatie, fara ca sarcina sa se transforme intr-un rol cu care va identificati. Capatati cea mai mare putere in tot ceea ce faceti daca orice intreprindeti are ca scop actiunea in sine si nu constituie un mijloc pentru a va proteja sau amplifica identitatea oferita de rol sau pentru a va conforma acesteia. Fiecare rol reprezinta un sentiment de sine fictiv, iar prin acesta totul devine personalizat si, in consecinta, corupt si deformat de "micul eu" fabricat de minte si de rol.
Majoritatea oamenilor care se afla in pozitii privilegiate in aceasta lume, asa cum sunt politicienii, personalitatile de la televizor, liderii din sfera afacerilor si cei religiosi sunt complet identificati cu rolul lor, cu putine exceptii notabile. Nu sunt altceva decat jucatori inconstienti in jocul egoului, un joc ce pare atat de important, dar care, in ultima instanta este lipsit de un scop real.
Daca drama egocentrista de pe pamant are vreun scop, acesta este unul indirect: creeaza tot mai multa suferinta si mai multa suferinta pe planeta, iar suferinta, desi in cea mai mare masura creata de ego, duce in final la distrugerea egoului. Este focul in care egoul se arde singur in totalitate.

Cand nu jucati roluri inseamna ca nu mai exista sine (ego) in ceea ce faceti. Nu exista un plan secundar: protejarea sau consolidarea sinelui. Drept rezultat, actiunile au mult mai multa putere. Atentia este total indreptata asupra situatiei. Nu incercati sa fiti cineva anume. Sunteti complet voi insiva. Dar nu incercati sa fiti complet voi insiva. Acesta este inca un rol. Se numeste "eu cel natural, spontan". De indata ce incercati sa fiti intr-un fel sau altul, interpretati un rol. Mintea va interveni spunand: "Ia sa vedem, cum as putea fi eu insumi?" Apoi mintea va elabora o strategie referitoare la: "Cum sa fiu eu insumi." Un alt rol. "Cum pot fi eu insumi?" este, de fapt, o intrebare gresita. Ea implica faptul ca trebuie sa faci ceva pentru a fi tu insuti. Dar "cum" nu-si are locul aici, deoarece voi sunteti deja voi insiva. Doar incetati sa atasati tot felul de lucruri care nu sunt necesare la ceea ce sunteti deja. "Dar nu stiu cine sunt. Nu stiu ce inseamna sa fiu eu insumi." Daca puteti fi complet in largul vostru cu faptul ca nu stiti cine sunteti, atunci ceea ce ramane este ceea ce sunteti - Fiinta din spatele formei umane, un camp al potentialitatii pure si nu ceva deja definit.

Incetati sa va mai definiti - fata de voi insiva si fata de ceilalti. Nu veti muri. Veti reveni la viata. Si nu va preocupati de modul in care va definesc ceilalti. Atunci cand va definesc se limiteaza pe ei insisi, asa ca e problema lor. Ori de cate ori interactionati cu oamenii, nu fiti acolo in primul rand ca o functie sau un rol, ci ca un camp de Prezenta constienta.

De ce joaca egoul roluri? Din cauza unei supozitii neverificate, a unei erori fundamentale, a unui gand inconstient. Gandul suna astfel: nu sunt suficient. Lui ii urmeaza si alte ganduri inconstiente: trebuie sa joc un rol ca sa obtin ceea ce imi trebuie pentru a fi in intregime eu insumi; trebuie sa obtin mai mult ca sa pot fi mai mult. Dar nu puteti fi mai mult decat sunteti, deoarece dedesubtul formei fizice si psihologice sunteti una cu Viata insasi, una cu Fiinta. In esenta, nu sunteti nici inferiori, nici superiori nimanui. Adevaratul respect de sine si adevarata smerenie se naste din aceasta intelegere. Tratati pe fiecare la nivelul a ceea ce este: Fiinta. Din perspectiva egoului, respectul de sine si umilinta sunt contradictorii. In realitate, ele sunt unul si acelasi lucru.

Nefericirea este o boala mental-emotionala creata de ego, care a ajuns la proportii epidemice. Starile negative precum furia, nelinistea, ura, resentimentele, nemultumirea, invidia, gelozia si asa mai departe nu sunt considerate negative, ci total justificate; ele nu sunt percepute ca fiind rezultate de sine, ci provocate de altcineva sau de un factor exterior. "Te consider responsabil de durerea mea", iata ce spune in mod implicit egoul.

"Ce lucru oribil cutare sau cutare, ce zi oribila" , fara sa realizati ca frigul, vantul si ploaia sau oricare ar fi starea vremii fata de care reactionati nu sunt oribile, ci sunt asa cum sunt. Oribilul tine de reactia voastra, de rezistenta interioara fata de ea si de emotia careia ii da nastere rezistenta.
Mai mult inca, suferinta sau negativitatea sunt adesea luate in mod eronat de catre ego drept placere deoarece, pana la un punct, egoul se consolideaza prin intermediul lor.
De exemplu, furia sau resentimentul consolideaza enorm egoul prin amplificarea sentimentului de separare, accentul cazand astfel pe alteritatea celorlalti si luand nastere o atitudine mentala de "justete", care aparent este la fel de necucerit ca o fortareata.

Oricand sunteti intr-o stare negativa, ceva din voi vrea acea negativitate, o percepe ca placuta sau crede ca va va procura ceea ce va doriti. Altminteri, cine ar vrea sa se agate de negativitate, sa aduca nefericire siesi si celorlalti si sa isi expuna trupul imbolnavirii? De aceea, daca puteti fi constienti ori de cate ori exista negativitate in voi ca in acel moment ceva din voi simte placere datorita negativitatii sau crede ca aceasta are un scop util, atunci constientizati nemijlocit egoul. In momentul in care se intampla aceasta, identitatea voastra s-a deplasat de la ego la constiinta. Asta inseamna ca egoul se contracta, iar constiinta se dezvolta.