Inca nu ai inteles dar vei intelege si cand vei intelege vei trai (o mare bucurie si implinire).
Intai trebuie sa ne dam seama ca Dumnezeu este Fiinta. Energia vitala unitara, eterna, mereu prezenta deasupra miliardelor de forme vii supuse nasterii si mortii. Totusi, Fiinta nu este numai deasupra, ci si in adancul fiecarei forme de viata, ca esenta interioara invizibila si indestructibila. Ceea ce inseamna ca ea ne este accesibila in acest moment sub forma sinelui nostru profund, a naturii noastre adevarate. Dar nu cautati sa puneti stapanire pe ea prin puterea mintii. Nu incercati sa o intelegeti. Nu puteti sa o cunoasteti decat atunci cand mintea este linistita. Cand sunteti prezenti, cand atentia voastra se indreapta intens si in intregime spre Clipa de acum, Fiinta poate fi simtita, dar ea nu poate fi inteleasa niciodata pe cale mentala. A regasi constiinta Fiintei si a mentine aceasta stare de "constiinta sensibila" inseamna a atinge iluminarea. Observa pentru cateva momente mintea si cursul ei neintrerupt, si poti constientiza ca cel care o observa esti tu, prezenta, Fiinta.
Cuvantul Dumnezeu si-a pierdut sensul pe parcursul miilor de ani de folosire gresita. Prin "folosire gresita" vreau sa spun ca oameni care nu au reusit niciodata sa arunce macar o privire fugara in lumea sacrului, in vastitatea infinita din spatele acestui cuvant, il folosesc cu multa convingere ca si cum ar sti despre ce vorbesc. Sau aduc argumente impotriva sa, ca si cum ar sti ce este lucrul pe care il neaga. Aceasta folosire gresita da nastere unor credinte, iluzii egoiste si afirmatii absurde, ca de exemplu: "Dumnezeul meu sau al nostru este singurul adevarat, iar Dumnezeul tau este fals".
Cuvantul Dumnezeu a devenit un concept inchis. In momentul cand este rostit, apare o imagine mentala, poate ca nu chiar aceea a unui batran cu barba alba, totusi o reprezentare mentala a unui lucru sau a unei persoane din afara noastra si, desigur, aproape inevitabil, aceasta este o persoana sau un lucru de sex masculin.
Nici Dumnezeu, nici Fiinta si nici vreun alt cuvant nu poate defini sau explica realitatea inefabila din spatele cuvantului, astfel ca singura intrebare importanta este aceea daca cuvantul este un sprijin sau o piedica pentru capacitatea noastra de a trai realitatea la care se refera. Trimite el dincolo de sine, la o realitate transcendenta, sau se contamineaza cu usurinta, devenind nimic altceva decat o idee din mintea voastra in care credeti?
Cuvantul Fiinta nu explica nimic, dar nici cuvantul Dumnezeu nu face acest lucru. Totusi, Fiinta are avantajul de a fi un concept deschis. Nu reduce infinitatea invizibila la o entitate finita. Este imposibil sa ne formam o imagine mentala despre ea. Nimeni nu poate sa revendice exclusiv Fiinta. Este insasi esenta si va este imediat accesibila ca sentiment al propriei prezente, drept constientizare a lui "eu sunt", care este anterioara gandului ca "eu sunt asta sau cealalta". Asadar, este un pas foarte mic intre cuvantul Fiinta si experienta existentei.
Identificarea cu mintea face ca gandirea sa devina un impuls permanent si repetitiv. Incapacitatea de a te opri sa mai gandesti este o boala groaznica, dar nu ne dam seama de acest lucru pentru ca aproape toata lumea sufera de ea, si o consideram un lucru normal.
Acest zgomot neincetat ne impiedica sa gasim acea lume a linistii interioare, care este inseparabila de Fiinta. El creaza si un sine fals, construit de minte, care arunca o umbra de frica si suferinta. Eroarea fundamentala este echivalarea gandirii cu Fiinta. Cel care gandeste compulsiv, adica aproape toata lumea, traieste intr-o stare de separare aparenta, intr-o lume nebunesc de complexa, cu conflicte si probleme perpetue, o lume care reflecta fragmentarea din ce in ce mai mare a mintii. Iluminarea este o stare de integritate, de a fi "unitar" si, din acest motiv, impacat.
A fi unitar cu viata in aspectul sau manifest, lumea, ca si cu sinele profund si viata nemanifesta - a fi unitar cu Fiinta. Aceasta este unirea cu Fiinta, si nu un fel de pierdere de vreme, sau plictiseala asa cum afirma tot mintea. Aceasta este pacea interioara, si a deveni constient de asta inseamna ca atunci cand vei muri in planul fizic, vei ramane constient.
A fi identificat cu mintea si emotiile inseamna inconstienta spirituala. Ce face mintea? Analizeaza trecutul si proiecteaza in viitor. Iluzia timpului si spatiului. Cum ramane cu prezenta constiintei?
Iluminarea nu este numai sfarsitul suferintei si al conflictelor perpetue din interiorul si din afara noastra, ci si sfarsitul sclaviei noastre fata de gandirea neintrerupta.
Identificarea cu mintea creeaza un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecati si definitii ce blocheaza orice relatie autentica. Se interpune intre constiinta de sine si persoana, intre tine si restul oamenilor, intre tine si natura, intre tine si Dumnezeu. Acest ecran de ganduri este cel care creeaza iluzia separarii, impresia ca existi complet separat de "celalalt". Atunci uiti faptul esential ca, in spatele nivelului aparentei fizice si al formelor diferite, esti unitar cu tot ceea ce exista. Prin "uiti" vreau sa spun ca nu mai poti simti aceasta unitate ca realitate de sine evidenta. Poti crede ca acest lucru e adevarat, dar nu mai stii ca este adevarat.
Eliberarea de minte; Cand o persoana se duce la doctor si spune: aud o voce in capul meu", probabil ca va fi trimisa la psihiatru. Cert este ca, intr-un mod foarte asemenator, aproape toata lumea aude vocea din capul lor tot timpul: gandurile involuntare in legatura cu care nu va dati seama ca aveti puterea de a le opri. Monologuri si dialoguri continue.
Probabil ca ati intalnit pe strada "nebuni" care vorbesc fara oprire, cu voce tare. Ei bine, acest lucru nu difera foarte mult de ceea ce facem cu totii, oamenii "normali", cu exceptia faptului ca nu vorbim cu voce tare. Vocea comenteaza, speculeaza, compara, judeca, se lange, accepta sau respinge etc. Ea nu este relevanta pentru situatia in care va aflati in acel moment; poate evoca trecutul recent sau indepartat, poate repeta sau imagina posibile situatii viitoare. Isi imagineaza deseori lucruri negative sau finaluri nedorite; acest lucru este numit "ingrijorare". Chiar de vocea este relevanta pentru situatia curenta, ea va fi interpretata in termenii trecutului; pentru ca vocea apartine mintii conditionate, care e rezultatul istoriei noastre de viata, dar si al cadrului mental cultural colectiv pe care l-am mostenit. Asa ca priviti si evaluati prezentul prin prisma trecutului si obtineti o perspectiva total eronata asupra lui.
In loc sa "observati ganditorul", puteti crea voi insiva un gol in fluxul mintii, pur si simplu concentrandu-va atentia asupra Clipei de acum. Deveniti intens constient demomentul prezent. Este un lucru care va va aduce o profunda satisfactie. Astfel , va indepartati constiinta de activitatile mintii si creati un hiat al nonmintii, in care sunteti extrem de alert si constient, insa fara sa ganditi. Aceasta este esenta meditatiei.
Nu am plecat ca sa venim ci am plecat inconstienti ca sa devenim constienti de Fiinta noastra.
|