[Tangun]

Conflictul dintre mintea care spune "nu" si emotia care spune "da" sau invers;

Daca vreti intr-adevar sa va cunoasteti mintea, corpul va va oferi intotdeauna o reflectare autentica, asa ca fiti atenti la emotie sau mai degraba simtiti-o in corp. Daca intre cele doua exista un conflict aparent, gandul va fi minciuna, iar emotia va fi adevarul. Nu va reprezenta adevarul ultim despre cine sunteti, ci adevarul relativ despre starea mintii voastre la momentul respectiv. Conflictul dintre gandurile de la suprafata si procesele mentale inconstiente (emotiile) este foarte frecvent. Poate ca nu sunteti capabil deocamdata sa aduceti activitatea mentala inconstienta in constiinta sub forma gandurilor, dar ea se poate reflecta mereu in corp sub forma emotiei, iar emotiile vi le puteti constientiza. A privi o emotie in acest fel este, in linii mari, ca si cum ai asculta sau privi un gand, lucru despre care am vorbit mai devreme. Singura diferenta este aceea ca, daca gandul exista in mintea voastra, o emotie are o puternica componenta fizica si, prin urmare, este simtita in primul rand in corp. Puteti lasa emotia sa existe acolo fara a fi controlati de ea. Numai sunteti emotia; sunteti martorul, prezenta observatoare. Daca exersati acest lucru, tot ceea ce este inconstient in voi va fi adus la lumina constiintei.

Faceti-va un obicei din a va intreba: "Ce se intampla in mine in acest moment?" Intrebarea va va indica directia corecta. Dar nu analizati, pur si simplu urmariti. Concentrati-va atentia in interior. Simtiti energia emotiei. Daca nu exista nicio emotie, indreptati-va atentia mai adanc, spre campul energetic interior al corpului. Aceasta este usa catre Fiinta.

In principiu, toate emotiile sunt modificari ale unei emotii primordiale si nediferentiate, care isi are originea in pierderea constiintei de sine, dincolo de orice nume si forma.

Trebuie sa va constientizati in intregime emotiile si sa fiti capabili sa le simtiti, inainte de a putea simti ceea ce se afla in spatele lor. Emotie inseamna adliteram "tulburare". Iubirea, bucuria si pacea sunt stari profunde ale Fiintei sau, mai curand, trei aspecte ale starii de conectare interioara cu Fiinta. Prin urmare, nu au un antonim, deoarece vin din afara mintii. Emotiile, pe de alta parte, prin faptul ca apartin mintii dualiste, sunt supuse legii contrariilor. Aceasta inseamna ca nu puteti avea parte de ceva bun fara ceva rau. Ca urmare, in lipsa iluminarii, in starea de identificare cu mintea, ceea ce este numit in mod gresit bucurie reprezinta, de obicei, scurta placere din ciclul alternantei continue intre placere si durere. Placerea deriva intotdeauna dintr-un aspect exterior, in timp ce bucuria vine din interior. Acelasi lucru care astazi va produce placere maine va va produce durere sau va va parasi, si astfel absenta sa va va cauza durerea. Si ceea ce deseori numim dragoste poate fi placut si incitant pentru un timp, dar reprezinta un atasament rezultat din dependenta, o stare de nevoie extrema, ce se poate transforma in contrariul ei cat ai clipi. Multe relatii de "iubire" oscileaza intre "iubire" si ura, atractie si agresiune, dupa ce euforia initiala a trecut.
Iubirea reala nu va face sa suferiti. Cum ar putea? Ea nu se transforma brusc in ura, asa cum bucuria autentica nu se transforma in durere.

Toate dorintele intense sunt incercari ale mintii de a-si gasi salvarea sau implinirea in lucruri exterioare si in viitor, ca substitut pentru bucuria Fiintei. Atata timp cat eu sunt totuna cu mintea mea, ma identific cu aceste dorinte intense, cu aceste nevoi, pofte, atasamente si aversiuni; iar in afara lor nu mai exista niciun "eu", decat ca simpla posibilitate, ca potential neimplinit, o samanta care nu a dat inca roade. Nu incercati sa va eliberati de dorinte sau sa "atingeti" iluminarea. Deveniti prezent. Fiti aici ca observator al mintii. In loc sa-l citati pe Buddha, deveniti Buddha, deveniti "cel iluminat", adica ceea ce inseamna cuvantul buddha. Ca o paranteza, putini stiu ca Buddha este Iisus. Aceeasi Fiinta.

Oamenii se afla in ghearele durerii de milioane de ani, de cand au zazut din starea de gratie si au intrat in lumea timpului si a mintii, pierzand constiinta Fiintei. Din acel moment, au inceput sa se perceapa ce fragmente lipsite de sens intr-un univers strain, neconectate la Sursa sau unele cu altele. Durerea este inevitabila atat timp cat va identificati cu mintea, adica atata timp cat sunteti inconstienti din punct de vedere spiritual. Durerea emotionala, care este si prima cauza a durerilor si a bolilor fizice. Resentimentul, ura, autocompatimirea, vinovatia, furia, deprimarea, gelozia s.a.m.d., chiar si cel mai slab sentiment de iritare - toate sunt forme ale durerii. Si fiecare placere sau exaltare contine in ea samanta durerii: contrariul sau inseparabil, care se va manifesta in timp. Privite dintr-o perspectiva superioara, atat polul pozitiv, cat si cel negativ sunt fete ale aceleasi monede, fac amandoua parte din durerea fundamentala, inseparabila de starea identificarii cu mintea.