[MariS_]

Frica de Dumnezeu si frica de iad sunt doua lucruri complet distincte. In timp ce frica de iad e o angoasa teribila, o stare cumplita, frica de Dumnezeu e o stare de tristete amestecata cu speranta si asteptare benefica, o tristete generata de parasire, asa cum esti trist cand te-a parasit cel mai bun prieten, dar si o stare de autoacuzare, de pocainta caci esti constient ca numai din cauza ta, a pacatelor tale, S-a indepartat Dumnezeu. Dar, nu e in niciun caz o stare de teama, de spaima, de angoasa. Eventual, e o stare de teama prudenta ca vei pierde ceva de o valoare inestimabila. Ai un tezaur la tine si mergi cu teama de-a nu-l pierde, dar in niciun caz nu e teama ca acel tezaur te poate lovi si nimici pe loc. Deci teama de-a nu-l pierde si teama ca te loveste sau te pedepseste sunt complet diferite. Se exprima prin acelasi cuvant dar inseamna cu totul si cu totul altceva.
Har, smerenie si jertfa de sine.