Parintele Rafail Noica talcuieste pentru noi, referitor la tema abordata aici. O face in trecere, desigur, fara a insista mai mult decat se cuvine.
O face cu un prea nobil dispret fata de asemenea idee. Desigur, se opreste o clipa pentru a tamadui pe cei raniti de sageata astui gand otravitor. Nu poate trece nepasator.
Gasim pe Youtube, Dumnezeu sa ne poarte aproape de Parinte.

Ma minunez mereu de ce ne poate trece prin minte...
De pilda chiar acum: tastez si cuget la intrebarea "Dumnezeu uraste?"...
Cine pune in mintea mea asemenea preocupare?
Oare am terminat deja cu tema "Iubirea"? Cu tema "Smerenia"? Cu tema "Rugaciunea"?
Oare am spus azi suficient de mult si de curat preasfant numele Domnului Iisus? Si acum, sa inteleg despre mine ca pot trece la alt "subiect"?... ca sunt in "pauza"? Ca ma "relaxez"?...
Cine este oare atat de framantat de intrebarea din topic?
Cine e fragmentat in sufletul meu?...
Un bolnav din mine, desigur, un mort care pute sub forma acestei intrebari si a preocuparii mele pentru ea.
Iarta-ma, Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie, pacatosul si multpreanevrednicul Tau rob...