Aceeasi filozofie, aceleasi probleme discutate si rasdiscutate.
Trebuie sa intelegem ca PACATUL este o problema doar pentru cei carora le pasa catusi de putin de sufletul lor si de Dumnezeu.
Niciun om lipsit de credinta sau orbit de patimi nu va accepta notiunea de pacat.
Da, e pacat sa faci lucruri fara Dumnezeu, e pacat sa te impotrivesti randuielilor naturale. De ce? Pentru ca lumea nu noi am creat-o, ci Dumnezeu si noi nu existam prin noi insine, ci prin Dumnezeu. De aceea sensule existentei noastre este legat de Dumnezeu. Cine se dezlipeste de Dumnezeu se autoexileaza intr-un con existential de umbra.
Nu poti trai in lumina atunci cand lumina te deranjeaza, nu poti simti bucuria luminii atunci cand esti mai preocupat de minciuna decat de adevar. Este un refuz interior puternic, nu vei accepta niciodata sa admiti ca gresesti, ca pacatuiesti. Anulezi notiunea de pacat pentru a te scapa de mustrarea de constiinta.
Si totusi pacatul exista si lucreaza in noi, ne putrezeste puterile sufletesti, ne faci mai slabi, mai vulnerabili si daca persistam in el ne face si mai rai, mai dezorientati.
Si astfel ajungem sa nu mai cunoastem randuiala lucrurilor.
Cam asa se ajunge la a considera sexul premarital ceva firesc! Il consideram firesc atunci cand Il ignoram pe Dumnezeu, cand ignoram faptul ca El a creat barbat si femeie, i-a binecuvantat mai intai si apoi le-a spus sa se inmulteasca. Astfel, omul dintru a lucrat sub binecuvantarea lui Dumnezeu.
Da, e un pacat sa faci dragoste inainte de casatorie pentru ca sexul a fost daruit spre intarirea casatoriei, spre implinirea desavarsita a celor doi. Iar rodul unirii trupesti sunt pruncii.
Daca vrem sa gasim motive sa pacatuim, sigur le gasim din plin, si ne ajuta vicleanul sa gasim chiar si acolo unde nu exista.
Daca vrem sa gasim motive sa nu pacatuim, atunci trebuie sa luptam ca sa ramanem in adevar, sa ne rugam ca sa ne descopere Dumnezeu Voia Sa.
|