Citat:
Īn prealabil postat de vintage
Unirea cu Hristos ne da eliberarea din inchisoarea grijilor lumesti. Dar ne responsabilizeaza intru pastrarea ei.
Stapnul lumii acesteia-dusmanul de moarte al nostru urmareste sa rupa unirea noastra cu Hristos. Sa nu cedam ispitelor. Trezvie, sa avem trezvie! Cursele celui rau sunt mascate cu iscusinta!
Doamne ajuta-ne!
|
Da, ne luam cu vorbele si uitam (o clipa, precum soferul atipeste la volan)...
E vorba de viata si de moarte. Miza asta e: viata versus moartea.
In vesnicie.
In vecii vecilor.
Da, ne reamintesti in Duhul, Vintage: avem dusman de moarte. nu adversar la meciul de fotbal din parc.
Curse mascate cu iscusinta, da. cel rau nu este amator. Iar noi, cum ne purtam... copii "fericiti", fara griji...
Taman acum in Postul Mare.
E atat de plat ce am scris aici. Cuvinte fara forta, tocite. Atat de banal. Vad asta, imi pare asa si tresar:
Tocmai de aceea pericolul e imens! Ca nu mai avem priza la banal, ca avem mereu nevoie de ceva extraordinar, de predici vibrante, tunatoare, cu multa energie exterioara...
Ce banal era Domnul: un barbat pe o asina, un om de statura mijlocie, o vorba potolita, un discurs linistit... Ici-colo o inflacarare...
Asa, banal, discret, omenesc a patruns pana in miezul iadului, ca un vierme agatat in acul unditei...
Si ce a iesit din banalitatea asta?
VIATA. FRUMUSETEA. PACEA. SANATATEA. LUMINA. ADEVARUL. BINELE. DRAGOSTEA.
TOATA DUMNEZEIREA!+
Pentru noi. Sa avem grija de Ea in viata noastra, sa ne-o asumam responsabili, asa cum spui, binecuvantat sa fii de Domnul, Vintage. Pe ea, pe singura noastra COMOARA.
Viata noastra, a celor care o pierduseram prin dorinta noastra de extraordinar. De putere...
N-au fost de-ajuns minunile...
Zapada se asterne lent, usor, insesizabil. cu blandete, pana la 2 metri. La fel, uitarea...
Ca si tarina, lopata dupa lopata.
Nimic senzational.
Banal, pana la acoperirea deplina a sicriului. Si inca 2 metri.
Oare nu ne bucuram prea devreme?