[Lucemferre]

În prealabil postat de vinerea13

Dintotdeauna Lucemferre ( adică Lucifer) a dorit să țină cateheză cu creștinii.
El vrea să îi învațe că:

- evangheliile nu sunt autentice
- Scriptura a fost modificată
- Eva a fost creeată cu 200.000 de ani în urmă
- Dumnezeu înțelege faptul că păcatul e prea plăcut pentru a putea fi respins de om.
- Un laic va ajunge să se sinucidă dacă va lupta cu toate puterile lui împotriva păcatului.
- creaționismul nu e sustenabil...

Ce frumos îmi răstălmăceşti vorbele.
+Scriptura e posibil să fi fost modificată. Ce garanţie ai tu că e autentică? S-a hotărât că Evangheliile lui Toma, lui Iuda, Copilăriei lui Iisus ş.a. nu sunt ale Apostolilor. Dacă acelea nu sunt ale Apostolilor, de unde ştiu eu că cele 4 sunt ale lui Marcu, Matei, Luca şi Ioan? Tu nu ai decât să lei iei drept 100% originale şi de inspiraţie divină. Nu îmi reproşa, însă, faptul că eu nu pot să fac la fel şi-mi pun unele semne de întrebare.
+Lumea are mai mult de 7500 de ani.
+Mă refeream la plăcere (patimă) şi la faptul că dependenţa ia naştere involuntar de eforturile noastre, deci face parte din natura noastră.
-Nu susţineam şi atitudinea de complacere, de toleranţă faţă de activităţile care să ne întreţină aceste dependenţe (diferite substanţe, jocuri de noroc etc.)
-Un laic (omul de rând, care trăieşte în societate de azi, cu toate "ispitele" ei) e posibil să ajungă să se sinucidă dacă ascultă de unele îndemnuri de-ale Sfinţilor care au trăit la o mănăstire sau chiar în pustie, precum: să te consideri cel mai păcătos, un vierme etc. Să urăşti lumea ş.a. pentru că e clar că punerea în practică a acestor sfaturi te va izola de restul lumii şi te va face să-ţi pierzi dorinţa de a trăi: ajungi să vezi păcatul peste tot în oameni şi în lume, în general (la o petrecere nu poţi să te distrezi pentru că alcoolul e ispita diavolului; la televizor e păcat să te uiţi pentru că peste tot vezi femei mai dezbrăcate; în lume nu putem să ne afirmăm, să dorim să facem ceva important pentru că e nevoie de multă ambiţie, ori ambiţia, spun sfinţii, poate fi drăcească şi faptul că vrei să ajungi cât mai sus în societate e mândrie, deci de la dracul; dacă cineva ne jigneşte pe nedrept trebuie să plecăm capul în semn de smerenie şi să acumulăm toată amărăciunea provocată de astfel de evenimente pentru că trebuie să ne cenzurăm şi să refulăm). Deci, când chiar ajungi să trăieşti astfel de sentimente, ce rost mai are viaţa? E evident o întrebare retorică, dar e una obsesivă în mintea unui om care suferă de depresie. Să elimini orice activitate care îţi aduce o anumită mulţumire, o anumită plăcere, duce la depresie sau, cel puţin, la anhedonie. Sfinţii au rezistat pentru că s-au izolat şi pentru că rugăciunea era plăcerea lor. Dar nu poţi să le impui tuturor să le placă să se roage de dimineaţa până seara pentru că suntem diferiţi şi fiecare avem gusturile diferite (ţin de temperament - latură genetică şi de educaţia pe care o primim, mediul în care creştem - aspect dobândit).
Aşadar, fie te duci la mănăstire şi duci o viaţă aşa cum ai ales, fie rămâi în lume şi trăieşti cu cumpătare. Eu ştiu că Iisus a trăit în lume, S-a dus şi la petreceri/nunţi, a şi băut, a şi plâns, S-a şi bucurat... şi când vedea un om păcătos nu-l ameninţa agresiv cu focul ghenei. Dacă se şi căia, îi dădea iertare, nu-l punea să facă 100 de metanii şi să citească 50 de psalmi.