Citat:
În prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel
Buna ziua din nou, am sa va marturisesc ca am un mare pacat........mancarea.......sunt cel mai mare gurmand din lume........mananc de sparg..........si tot nu-mi ajunge............mananc la servici, ajung acasa mananc pe la ora 17.....pe la ora 19.......pe la ora 22......cand ma trezesc mie foame........si am 27 de ani si am depasit suta de kg.
Problema mare este ca din aceasta foame a mea, pacat al meu vin si alte pacate,:
- lenea; explicatie : dupa ce mananc ma pun in pat, sau cate odata mananc in pat;
- somnul: explicatie: daca ma pun in pat ma apuca somnul;
- netinerea postului: mananc carne, lactate
- credinta desarta: eu tot timpul zic ca Dumnezeu ma iarta, ca de maine incep sa tin post........si tot asa zic si a doua zi..........si tot asa pana la finalul postului, si trece postul si vad ca nu am tinut nici macar o zi;
Spun sincer ca imi lipseste vointa si rugaciunea permanenta (ma refer la rugaciunea de dimineata si seara), imi lipseste credinta adevarata, imi lipseste curajul de a spune nu.
Stomacul meu a ajuns creierul meu, daca el imi spune sa manan eu mananc.
Va rog din suflet ajutati-ma cu un sfat practic, poate un acatist al vreunui sfant impotriva mancarii sau asa ceva.
In august se va naste sper primul meu copil si vreau ca el sa ma vada ca mananc pana mor, vreau sa slabesc cumva sau cel putin sa nu mai mananc atat.
Va multumesc din suflet, si astept sfaturile voastre, al vostru gurmand Daniel.
Doamna ajuta.
|
Dragul meu, eu iti dau un sfat mai practic. Vino aici pe forum si expune-ti credinta. Spune si tu cum vezi aia, aia, aia. Si, n-ai grija, ca vor sari fratii mai mari, cu "iubire", pe tine ca sa te indrepte, si vei incasa cu dreptarul cat n-o sa poti duce, incat la urma vei cere de la noi sa-ti spunem si un acatist pentru revenirea poftei de ...mancare!
Har, smerenie si jertfa de sine.