@cocorel
Inainte de toate, trebuie sa intelegi legea la care este supus totul; tot ceea ce exista in acest univers. Tu esti inginer, te va ajuta sa intelegi. In univers actioneaza doua forte egale, dar opuse. La baza creatiei acestui univers sta dualitatea. Energia pozitiva si energia negativa, sunt cele doua forte egale si de semn opus. Niciuna nu e mai puternica decat cealalta, niciuna dintre ele nu reprezinta atingerea scopului spiritual. In tot acest camp de forte, orice e prins la mijloc este supus unei transformari care in final va ajunge in starea de pace. A fi atras mai mult intr-o parte decat in cealalta inseamna un dezechilibru.Desavarsirea spirituala are loc atunci cand intre cele doua forte intervine pacea.
Mai mult decat atat, orice corp atras mai puternic spre una din parti, in detrimentul celeilalte, va genera o contraforta (si o cadere implicit) in partea opusa, si cu cat va fi mai departe de centru - care este starea de echilibru - cu atat forta inspre partea opusa va fi mai mare (experimentul unui pendul care cu cat il tragi mai mult intr-o directie, cu atat mai mult el se va duce in directia opusa).
Din acest principiu universal simplu, intelegem mai bine ce inseamna fericire, nefericire, bine si rau etc.
Ce inseamna a avea dorinte; omul care isi doreste fericire, va trai in mod obligat si nefericirea. Fericirea este inseparabila de nefericire. In acelasi mod, orice placere este inseparabila de durere. Iubirea falsa a oamenilor este tot o forma de satisfacere a placerii, de aceea in majoritatea relatiilor, ei traiesc simultan si iubirea si ura. Iubirea adevarata este contopirea cu Fiinta. Totusi iubirea aceasta pamanteana ajuta in evolutia sufletului. Orice stare de bine este de asemenea urmata de o stare de rau, pentru ca in modul asta te afli in dezechilibru universal. Starea maxima a evolutiei spirituale este pacea; lipsa de dorinte de: fericire, nefericire, placere, durere, satisfactii si asa mai departe. Pacea absoluta intre cele doua forte care transforma fiinta si aduce lumina constiintei la viata, acesta este sinele adevarat si cea mai mare bucurie care nu este nici dorinta, nici placere ci Viata insasi. Principiul universal este dual la fel ca tot ceea ce este forma, spatiu, iar desavarsirea spirituala este unitatea, iesirea din forma, spatiu si iluzia timpului. Viata nu este supusa timpului, ea este Clipa de acum, prezenta ta.
Ce anume am lasat in urma din tot ce am spus mai sus? Identificarea si iluzia ca ma voi implini vreodata prin ele, ca fiinta. Oamenii, inconstienti fiind din punct de vedere spiritual, au senzatia ca se implinesc prin toate acele posesiuni, cariera, familie, chiar sisteme religioase. Nu ajung la desavarsire spirituala nici prin sisteme religioase pentru ca prin asta se lasa purtati de inertie, in speranta ca cineva va veni si ii va salva. Astfel ei nu fac altceva decat sa isi amane transformarea interioara din stadiul de identificare cu forma la stadiul fara de forma. Asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la tot ce e pamantesc si sa negi existenta ta aici, e cu totul altceva. Numai ca prin dezidentificarea de toate, renuntarea la iluzia ca te vei implini prin ceva exterior tie, se trezeste constiinta, limpezimea, pacea, bucuria de a trai Clipa prezenta, eliberarea de suferinta si durere, acceptarea a tot ceea ce exista in prezent, realitatea asa cum este ea. Sunt multi oameni care au avut parte de aceasta trezire, cand nu au mai stiut cine sunt ei, pentru ce sunt ei, ce sunt ei si incotro se indreapta ei. Cu cat vei continua sa te minti singur, traind momente scurte de falsa satisfactie, cu atat vei trai apoi si durerea. Durerea amagirii si a iluziei.
@karine
Durerea ca si placerea sunt dezechilibru spiritual. Acum, paradoxul este ca inconstienta spirituala naste durerea, dar durerea arde si transforma sufletul inaltandu-l spre constiinta.
Eu nu am facut niciodata referire la fuga de durere, ci la calea spre eliberare. Durerea se naste dintr-o rezistenta interioara fata de ceea ce exista sau are loc in prezent. A trai durerea sau placerea inseamna a fi condus de minte, iar eliberarea este atunci cand te eliberezi de minte, te lasi abandonat durerii, purtat de Fiinta. Totusi durerea este necesara omului inconstient, pentru ca altfel nu are loc transformarea interioara. Dar cand omul este constient spiritual, isi da seama ca cea mai mare parte a durerilor omenesti sunt inutile. Ele sunt create de el insusi, atata timp cat viata ii este condusa de o minte care nu este supusa observarii. Durerea pe care o creezi acum este intotdeauna o forma de neacceptare a ceea ce ti se intampla, a ceea ce exista. La nivelul gandului, rezistenta este o forma de a judeca. La nivel emotional, este o forma de negativism. Forta negativa a pus stapanire pe tine si te va seca de energie vitala. Placerea este de semn opus si se afla tot in dezechilibru. Omul coplesit de durere este dependent si de placere, inconstient fiind de acest lucru. Omul fericit este si nefericit totodata. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistenta la momentul prezent, care la randul sau depinde de gradul in care te identifici cu mintea. Mintea incearca mereu sa nege Clipa de acum si sa scape de ea. Ea spera la viitor, si traieste trecutul. Uita prezentul.
Cu alte cuvinte, cu cat va identificati mai mult cu mintea, cu atat veti suferi mai mult. Sau putem spune si asa: cu cat sunteti mai capabili sa respectati si sa acceptati Clipa de acum, cu atat veti fi mai liber de suferinta si durere. Renuntati la personalitate si va veti elibera de suferinta. Personalitatea este opusul vietii. Este egoul care se separa de viata. Personalitatea completa este sinuciderea. Sinuciderea este egoul maxim ce poate exista.
Personalitatea este o boala. Multi admira animalele de ce? Pentru ca prin ele circula viata. Te plimbi pe malul unui lac si privesti o rata. Esti o personalitate, esti destept dar o particica din tine si-ar dori sa fie o rata, de ce? Pentru ca tu in comparatie cu acea rata esti lipsit de viata. Lipsit fiind de viata nu iti ramne decat sa te intregesti prin posesiuni, relatii intime, cariera, lucruri, amintiri, iluzii si sperante.
Eu nu am ajuns inca in stadiul complet , fiind inca la inceputul transformarii, dar am constientizat de unde vine durerea si cum pot sa ma eliberez atunci cand o traiesc. Nu trebuie sa depui rezistenta interioara, pur si simplu te lasi purtat de Fiinta. E greu sa pot explica...e asemenea situatiilor din metrou sa zic asa, sau cand te afli intr-un mijloc de transport in comun unde, daca rezistenta ta interioara fata de fortele la care esti supus e mare, atunci vei trai o oribila stare de durere. Daca te afli in fata mai multor oameni, esti supus unei energi uriase a intregului. Cu cat te consideri mai mult o individualitate, separat de toti ceilalti, vei trai o profunda durere de cap. In metrou mai ales, multi oameni incearca sa se distraga de la acest lucru citind o carte. Sau aidoma celulei canceroase. Cu cat celula va lucra mai mult pentru sine, uitand de intreg care este corpul, nu va realiza ca se indreapta catre moarte.
|