Citat:
În prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel
Spun sincer ca imi lipseste vointa si rugaciunea permanenta (ma refer la rugaciunea de dimineata si seara), imi lipseste credinta adevarata, imi lipseste curajul de a spune nu.
Stomacul meu a ajuns creierul meu, daca el imi spune sa manan eu mananc.
|
Buna Daniel,
Infranarea nu este exclusiv o problema de vointa sau curaj.
Razboiul cu patimile avand ca arme doar vointa si curajul, este sangeros,
si in cele mai multe cazuri se termina cu infrangere.
De aceea, frica este justificata.
Infranarea este prin excelenta o problema de intelegere, sustinuta de vointa.
Cineva a scris pe forum, ca un prim pas, poate cel mai important, este acela de a constientiza problema. Si tu ai facut deja asta. Este un semn bun.
Intelegerea se dezvolta cand sunt intelese bine extremele,
sau avantajele si dezavantajele.
Cand se creeaza aceasta polaritate psihologica,
vointa si curajul se dezvolta natural.
Aceasta inseamna ca trebuie sa identifici singur
care sunt dezavantajele excesului de alimente ingerate si care sunt avantajele unei diete echilibrate.
Scriele pe o foaie de hartie sau in calculator pe doua coloane separate
si mediteaza in mod repetat la ele. Cat de des poti.
Accentueaza efortul mai mult pe intelegerea diferentelor.
Daca poti sa mentii aceasta constientizare o zi,
mintea devine puternica.
Cand mintea este puternica,
patima se descolaceste singura si pica ca o frunza uscata.
Dubleaza rugaciunea cu aceasta constientizare.
Pe forum am scris cateva cuvinte despre cugetare, poate te va ajuta.
Dumnezeu sa fie cu tine, in efortul acesta.
Vei reusi!