Draga Maria, eu nu am respect pentru slabiciunea omeneasca, pentru ca noi suntem slabi si trebuie sa devenim tari. Acceptand slabiciunea si gandind ca de la Dumnezeu vine incercarea, de fapt uiti ca avand liberul arbitru, avem si alegerea intre bine si rau, iar Dumnezeu asteapta ca noi de buna voie sa alegem binele. Ce cununa frumoasa e pregatita pentru cei care de la inceput aleg acest bine, fara a se tara mai intai prin mocirla pacatelor.

Pentru noi, cei grei la suflet, printre care ma numar in primul rand eu, care am preferat sa ne traim viata dupa propria imaginatie a ceea ce inseamna "bine", Dumnezeu ne da o sansa, dandu-ne putin Duh Sfant, pentru a intrezari ce e de fapt binele pe care ar fi trebuit sa-l alegem. Pielitele de pe ochi incep incet-incet sa se subtieze. Tot cu ajutorul lui Dumnezeu incepem sa ne vedem faptele trecutului, cu care alta data am fost perfect de acord, dar care in aceasta noua Lumina devin pacate in ochii nostri. Ce de pacate! Atunci, intelegand, incepem lucrarea inversa, de daramare a vechiului lacas inchinat idolilor, pentru a construi Biserica lui Dumnezeu Iisus Hristos la noi in inima.

Prin acel "jumatate al meu, jumatate al lui Dumnezeu" cum zici, eu inteleg ( sper sa nu fi inteles gresit ceea ce vrei sa spui), ca impart cu Dumnezeu vina alegerii gresite. Ori cat timp am libertatea de a alege, trebuie sa am si deplina responsabilitate pentru alegerea facuta.