[georgeta florica]

Luminează-mă Bunule Iisus, cu lumina Ta înlăuntru şi goneşte din locaşul inimii mele tot întunericul. Înfrânează gândurile mele ce se rătăcesc şi sparge toată silnicia ispitelor, ce năvălesc asupra mea. Ridică braţul Tău, pentru mine şi zdrobeşte sălbaticele fiare - poftele de care ard -, ca pace să fie înlăuntrul meu şi să sune neîncetat laudele tale în Sfânta sfintelor, în conştiinţa cea curată. Porunceşte vânturilor şi furtunilor. Zi morţii: potoleşte-te, şi vântului: nu mai bate, şi linişte mare va fi. „Trimite lumina Ta şi ajutorul Tău“ (Ps.42,3.) ca să lumineze pe pământ; căci pe pământ pustiu şi întunecat sunt de nu mă vei lumina. Varsă darul Tău de sus, toarnă cereasca rouă peste inima mea, sfintele lacrimi de evlavie să inunde acest pământ secetos, ca să dea roade bune şi mântuitoare. Ridică inima mea cea căzută sub greutatea păcatelor mele ca, muind buzele mele în izvorul bunurilor cereşti, să nu mai gândesc decât cu urâciune la bunătăţile lumeşti.

Ridică-mă, dezlipeşte-mă de toată mângâierea ce vine de la făpturi; pentru că nici un lucru făcut nu poate sătura deplin inima mea, pentru că marginile nu pot sătura dorinţa ei după nemărginit.

Uneşte-mă cu Tine prin nedesfăcuta legătură a dragostei, pentru că celui ce iubeşte numai Tu singur poţi fi îndeajuns şi afară de tine, pentru el, toate sunt deşarte. Amin!