Ultima parte

Crestinul zilelor noastre se gaseste de multe ori in situatia de a constata ca reactioneza sau gandeste diferit fata de crestinul din perioada Apostolilor.Nu este neaparat un lucru greu de inteles, gandirea umana este un proces evolutiv influentat de diversi factori,particulari sau generali.Categoric ca o scriere precum Apocalipsa era perceputa diferit pe vremea lui Ioan fata de timpurile noastre dar ca sa intelegem contextul si perceptia acelor crestini trebuie sa facem efortul de a ne plasa in optica lor de a percepe lucrurile,de a vedea modul cum ei intelegeau o asemenea scriere.

Este oare scrierea lui Ioan o scriere apocrifa?Corpusul apocrif isi spune propria lui poveste si este cert ca scrierile apocrife au circulat si au influentat gandirea crestina in diverse modalitati dar cumva scrierile apocrife nu intimplator au fost excluse din canonul biblic.Mai bine zis s-au exclus singure pt ca in ciuda interesantului lor continut nu au putut sa indeplineasca dublul rol pe care trebuiau sa-l joace:sa insufle adevarata religie si sa contribuie la raspindirea adevaratei istorii.In calitate de carti istorice,pentru un cercetator,apocrifele umplu anumite lacune si completeaza datele lipsa din Fapte sau evangheliile canonice.Prin acesta ele se aseamana cu apocrifele Vechiului Testament sau cu literatura midrasica evreiasca.Daca intr-un anumit sens surse sunt de contestat ca surse istorice legitime,scrierile apocrife sunt valoroase si intr-un alt sens:ele consemneaza viziunile,sperantele si temerile oamenilor care le-au redactat.Ele pot arata ce anume a fost acceptabil pentru crestini neinstruiti ai primelor veacuri,ce anume ii preocupa si ce ideluri aveau.Ele sunt valoroase si ca productii folclorice si povestiri tematice.Apocrifele Noului Testament au exercitat o influenta remarcabila dar oare si Apocalipsa lui Ioan se numara printre ele?

Termenul apoklypsis isi are originea in ebraicul ,,galah"(a revela).Termenul ar semnifica ceva ce este dezvaluit celor alesi,ramanind in acelasi timp ascuns de ochii multimilor. In decursul timpului,odata cu Apocalipsa lui Ioan,conotatia termenului s-a schimbat,ajungand sa semnifice ,,sfarsitul lumii" mai ales dupa ce i s-a asociat si ,,eshatonul"(lucrurile de pe urma).In special evreii elenizati foloseau in mod eronat termenul pentru a desemna generic cartile ce contineau descrieri ale sfarsitului lumii.Totusi literatura apocaliptica nu trebuie inteleasa in sens ingust,este un gen literar revelator,cu un scop narativ,in care o revelatie este facuta cunoscuta oamenilor.Urmarind un scop precis Dumnezeu descopera anumite lucruri,iar concretizarea literara a acestei actiuni este viziunea profetica cu privire la modul in care Dumnezeu isi va exercita judecata si care va fi soarta lumii in urma acestei Judecati.
Prin intermediul unei apocalipse se face cunoscuta o realitate transcendenta,care este atat temporala(din moment ce are in vedere mantuirea eshatologica)cat si spatiala(din moment ce implica o lume supranaturala in lumina careia sunt interpretateevenimente pamintesti prezente sau configurate in viitor).Apelul la autoritatea divina,un element cheie al scrierilor apocaliptice,a influentat atat intelegerea cat si comportamentul oamenilor carora li-se face cunoscuta.

Scrierea lui Ioan se ridica peste nivelul unei apocrife apocaliptice intrucat,de multe ori,scrierea apocrifa apocaliptica vede in situatia in care traieste o criza care nu exista in mod necesar la acele dimensiuni dar care este perceputa in acest mod din interpretarea acelei situatii prin prisma unei conceptii apocaliptice.Scopul alegoriilor lui Ioan este de a descopri probleme eterne aflate in joc in evenimente cotidiene concrete iar din acest punct de vedere Ioan are partea sa certa de originalitate in comparatie cu predecesorii sai.Acest aspect a alimentat opiniile exegetice conform carora carte este greu de crezut a fi scrisa sub pseudonim,intrucat devoltarea unei literaturii de acest tip lipsea din Biserica crestina primara.Este indubitabil insa ca odata cu venirea crestinismului profetia a prins din noua viata,intr-o alta forma,diferita fata de trecut.

Ioan nu a fost un om cu vederi inguste,limitat la o congregatie izolata dintr-o zona cu restrictii.El a exercitat un rol consderabil asupra unui grup de biserici situate intr-o zona care a fost probabil cea mai crestinizata din Imperiul Roman spre sfarsitul sec I d.Hr.
El era in masura,de exemplu,sa cunoasca ce se intimpla atunci cand imparatii iau masuri impotriva celor a caror contiinta si credinta ii impedica sa le recunoasca ,,divinitatea".Ioan a cunoscut cartea lui Daniel si este posibil,in cazul in care am restrange Apocalipsa sa doar cu privire la Imperiul Roman,sa fi vazut in goana inflacarata dupa cultul imparatului drept o pregatire pentru aparitia unui Anticrist ca nu doar ca va declara razboi Bisericii dar va distruge si Imperiul in cele din urma (Apocalipsa 17:12-17).Dar oare se limiteaza Apocalipsa doar la o actiune profetica impotriva Imperiului Roman?Referinte precum Apocalipsa 2:10 si 2:13 indica o ostilitate prezenta fata de crestini dar vorbesc despre o amplificare a unei astfel de opozitii in viitor.Ioan a scris inclusiv din punct de vedere al propriei sale experiente,exilarea sa in Insula Patmos fiind o consecinta logica a actiunilor sale de propovaduire fara incetare a Cuvantului.A fost vazut probabil ca lider periculos prin harul sau al unei grupari religioase in extindere, cu o invatatura noua si radicala din perspectiva religioasa permisiva romana,si mai ales al unei grupari care ameninta in mod fatis celebra Pax Romana.

Cartea Apocalipsei exprima insa si un crestinism liber de legalism-cuvantul Lege nu apare nici macar o singura data in text-liber de prejudecati nationale si religioase.Autorul ajunge la universalism printr-o metoda proprie,nu prefera in mod special poporul lui Israel ca atare,ci doar martirii si marturisitorii din toate neamurile,popoarele,semintiile si limbile(Apocalipsa 7:9).Evreii necredinciosi sunt denumiti drept Sinagoga a Satanei(Apocalipsa 2:9)dar pe de alta parte,in mod paradoxal,atitudinea fata de lume a autorului nostru reflecta mai degraba un temperament iudaic decat unul crestin.El priveste dusmanii Bisericii crestine cu o aversiune fatisa,in scrierea sa nu apare nici o rugaciune pentru acestia iar disparitia lor este privita cu a atitudine pur triumfatoare.

Apocalipsa este in esenta o chemare grabnica la Credinta.Pentru crestinii din generatia lui Ioan,glorificarea Romei si popularizarea cultului imperial au facut dificila viata lor si viitor inspimantator,in lumina presiunii de a se alatura majoritatii in celebrarea unui imparat cu pretentii divine.O acceptare a unui asemenea compromis era de neconceput,fiind practic o negare a invataturii crestine,si tocmai de aceea Ioan a scris la porunca Domnului celui Inviat pentru a intari credinta si curajul credinciosilor pt a-i imbarbata impotriva fortelor anticristului din lume,fara un loc fix in timp,si petru a-i ajuta sa marturiseasca despre singurul Domn si Mantuitor Adevarat.

Toata Cartea Apocalipsei isi are originea in portretizarea Dumnezeului cel Atotputernic, ca Domn al istoriei si a lucrarii Sale mantuitore prin Cristos.Pe cat era de sigura pentru acei bravi crestini credinta ca Isus a realizat prima si cea mai importanta etapa in reascumpararea umanitatii,tot atat de sigur era ca isi va indeplini responsabilitatea de a victoria Imparatiei lui Dumnezeu si eliberarea totala a omenirii de puterile raului.Urmasii Mielului,martirii deseori necunoscuti,nu se puteau astepta sa evita a lua parte la suferintele Lui.Chemarea lui Ioan adresata Bisericilor ,,Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii"(Apocalipsa 2:10)era de o forta covarsitoare:martiriul era calea de a ajunge in Imparatia lui Dumnezeu,mergand pe drumul Mantuitorului.Pentru crestini acelor timpuri o asemenea promisiune reprezenta un tel ce anula orice alta zbatere omeneasca.

Apocalipsa este o carte ce contine o teologie profunda,o intensa viziune profetica si o uluitoare realizare din punct de vedere literar.Multi cititori moderni o gasesc impenetrabila si poate ca simtim asta pentru ca nu stim cum sa o citim.O carte care a inspirat martiri,a aprins imaginatia vizionarilor, a inflacarat discursuri impotriva opresiunii si si coruptiei in stat,
si care sustinut vii speranta si rezistenta impotriva celor mai lipsite de speranta situatii.Sa citesti Apocalipsa este un lucru solicitant dar si plin de recompense,la fel ca si viata primilor crestini,ce nu cunosteau compromisul intelectual al intelegerii critice,si care sunt martorii de peste timpuri care ne chema sa citim si sa intelegem,daca nu putem ma mult,ceea ce ei au considerat un bun motiv de a merge spre moarte zambind.

In Faptele Apostolilor,in Capitolul 8, se spune ca in timpul declansarii prigoanei impotriva Bisericii din Ierusalim,apostolii au ramas in Ierusalim dar ceilalti s-au raspindit in partile Iudeii si Samariei.Saul,la randul sau, facea prapad impotriva Bisericii pe unde trecea.Ei bine,daca din partea Apostolilor ne putem astepta la o reactie plina de curaj,nimeni nu i-ar fi invinovatit pe bietii crestini ce fugeau haituiti.Insa este absolut surprinzator ce acestia faceau.In loc sa se ascunda,in loc sa taca ca sa-si scape viata,desi erau urmariti,desi viata le era in joc,pe unde treceau acestia ,,mergeau din loc in loc si propovaduiau Cuvantul"(FA 8:4)

Acestia au fost oameni obisnuiti,crestinii timpurilor apostolice,perfect umani in toate aspectele dar care au devenit extraordinari pentru ca au permis Duhului lui Dumnezeu sa-i calauzeasca dupa voia Sa.Au realizat lucruri marete pentru ca s-au inchinat,in duh si Adevar(Ioan 4:23),unui Dumnezeu maret.Si acesta face din ei eroi drept de urmat.Acesti sunt eroii Apocalipsei si asa intelegeau ei Credinta.