Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Este important să le vorbești celor de lîngă tine despre aceste pericole. Ce dacă unii vor rîde? Tu trebuie vorbești în speranța că unul va medita și va încerca să se păzească de otravă. Și atunci nu ți-ai răcit gura degeaba. De fapt, chiar dacă nici unui om nu-i va fi atinsă conștiința de cuvintele tale, tu ți-ai făcut datoria creștină de manifestare gratuită a dragostei față de aproapele.
Orice obsesie e periculoasă, dar în cazul ăsta nu mai poate fi vorba de obsesie. Trebuie să fim în alertă, pentru ca ăla rău nu doarme, văzînd că a intrat deja în criză de timp. Mîncarea proastă și apa contaminată, împreună cu săpunurile, șampoanele, pasta de dinți, parfumurile, cremele etc pot intra (și au intrat pentru majoritatea) ușor în normalitate. Dacă ne obișnuim să le consumăm în marea ignoranță, atunci am invitat de bunăvoie cancerul în trupul nostru - e doar o chesiune de timp de-acu' încolo. E ca păcatul pentru suflet, care o dată ce devine viciu, e foarte greu de lepădat, pentru că se înrădăcinează și nu se mai dă plecat.
Dă-ne Doamne cumpătare și discernămînt.
|
Stiu ca ai dreptate si tot asa gandesc si eu: daca aflu despre un lucru daunator simt ca am o responsabilitate de a impartasi informatia si altora ca sa stie si sa se fereasca.
Dar vezi tu ... asa cum poti, spre exemplu, sa le vorbesti oamenilor - care nu sunt dispusi sa asculte sau nu-i intereseaza - despre credinta ortodoxa la nesfarsit si nu te vor lua in seama, asa e si in cazul acesta.
[Nu e cea mai potrivita analogie, desigur.]
Am avut, spre exemplu, discutii aprinse pe tema vietii nesanatoase cu un cumnat. Era chiar foarte deranjat ca-i trimit email-uri cu prostii (in opinia lui), parerea lui fiind ca oricum murim la un moment dat asa ca ce mai conteaza?
Si asa mi-am dat seama ca am gresit. Nu trimiteam des mesaje de acest gen, dar nu ma gandisem ca pot deranja.
De aceea acum trimit doar persoanelor despre care stiu ca gandesc la fel ca mine. Celorlalti doar foarte, foarte rar cate un mesaj cu adevarat important.
Spuneam ca nu trebuie sa facem din asta o obsesie, ci sa avem o atitudine de mijloc pentru ca apoi putem avea ganduri negative sau sa devenim din ce in ce mai speriati de faptul ca tot soiul de substante periculoase ne invadeaza viata.
Substantele astea patrund peste tot, din pacate
.
Dar noi sa ne ferim cat putem si sa ne punem nadejdea in Hristos.
Sa nu uitam sa facem Sfanta Cruce deasupra mancarii si apei (acest sfat l-am gasit la Parintele Arsenie Boca si a fost intarit si de parintele la care ma spovedesc).
PS: Am uitat sa-ti multumesc!
Citind unul din mesajele tale (acum vreo luna, cred) am aflat despre sapunurile si samponul solid Galador. Sunt super, imi plac foarte mult! Samponul e chiar nemaipomenit. Parului meu ii merge foarte bine cu el si parca si-a revenit dintr-o lunga boala: nu mai este uscat, nu se mai electrizeaza, si-a recapatat stralucirea, se ingrasa mult mai lent, arata sanatos. Sotul meu era sceptic in privinta samponului si nu a vrut sa-l foloseasca, dar s-a intamplat sa se termine Head&Shoulders (si sa nu observam ca nu mai este) si atunci a fost nevoit sa se spele cu samponul Galador. Si la el a ramas de atunci!
N-am niciun interes sa fac reclama, noua chiar ni s-a potrivit foarte bine acest sampon solid.